Biblia pierdută a lui Igor Bergler a fost a doua carte pe care am citit-o de la acest autor criticat și lăudat în aceeași măsură. Majoritatea nemulțumirilor cititorilor se agață de faptul că Bergler ar copia un autor celebru, nemulțumiri am și eu dar nu de această natură. Cu toate că Biblia pierdută este prima carte lansată pe piață, am descoperit în paginile ei că acțiunea se petrece de fapt după cea din Testamentul lui Abraham, carte pe care am citit-o deja însă voi încerca să nu fac o comparație între cele două, deoarece părerile mele despre ele sunt opuse.
Cartea are un început bun și te trimite direct într-o situație care va fi declanșatorul întregii acțiuni. Îl avem pe profesorul Charles Baker, o serie de crime și o mulțime de personaje în care nu poți avea deloc încredere odată ce aflii de existența unei secte care ar face orice pentru apararea identității acesteia. În momentul în care lucrurile ți se așează în minte și exista câteva amănunte de care te poți lega astfel încât să ai o parere despre situație, începe acea parte din carte care inițial m-a impresionat. Sunt atrasă de date istorice, de legende și secrete de mult apuse dar care pândesc în orice moment să revină la suprafață iar autorul nu este deloc zgârcit cu ele. Totuși, la un moment dat am realizat că acțiunea este încetinită foarte mult de nenumăratele momente și pagini pline de informație.
Obiectul care provoacă toată această aventură este reprezentat de Biblia lui Gutemberg, o scriere care datează de pe vremea lui Vlad Țepeș, cel care ar fi cerut realizarea acestei scrieri și în rândurile căreia ar fi ascuns diferite informații codificate. Interesant este că nimeni nu știe ce anume conține rândurile Bibliei altfel încât să poată distruge o adunare secretă cu atâta istorie. Ceea ce este mai puțin interesant este faptul că uneori am avut impresia că nici autorul nu mai știe care este secretul datorită pauzelor extrem de lungi în care erau relatate tot felul de explicații, istorii și informații.
Nu este un lucru rău să oferi cititorului detalii dar uneori riști să plictisești și pierzi total atenția cititorului care nu știe ce să facă cu toate acele infornații. Ideea cărții este bună dar modul ales de a creea toată această întâmplare te duce cu gândul la faptul că s-a pus accentul mai mult pe grosimea cărții și nu pe calitatea poveștii. Vă las totuși să descoperiți singuri ceea ce am prezentat și să vă formați o parere, lecturi plăcute!
Alte recenzii de la Igor Bergler:
