Recenzie „Fericirea e un ac de siguranță” de Răzvan Exarhu

Auzisem, firește, de omul de televiziune Răzvan Exarhu, încă din frageda-mi copilărie, dar de scriitorul Răzvan Exarhu? Mare mi-a fost mirarea să îi văd Fericirea e un ac de siguranță pe raftul unei frumoase librării din oraș. Coperta roz m-a cucerit din prima, și am jurat că trebuie să o am.

În afara design-ului jucăuș, Fericirea e un ac de siguranță se bucură și de niște desene grafice extreeeem de frumoase, care te topesc instant. Fericirea e un ac de siguranță este genul de carte pe care o citești dimineața la cafea, și cu care te-ai putea lungi zile în șir. Fără un fir narativ propriu-zis, cartea lui Răzvan Exarhu încapsulează povețe, anecdote, învățături de minte. Am fost ușor sceptică la început, întrucât nu sunt chiar o fană a povestirilor fără vreo legătură între ele, dar Fericirea ca un ac de siguranță mi-a plăcut, ba chiar m-a surprins indubitabil prin faptul că mi-a ținut viu interesul până la ultima pagină.

Titlurile celor 15 capitole sunt extrem de sugestive, și totuși, pe cât de sugestive, pe-atât de ironice: ucid pentru o viață sănătoasă. De altfel, fiecare capitol cuprinde un haideți să haidem, un fel de cele 10 porunci ale capitolului, dacă mă întrebați pe mine. Desenele împrăștiate în carte sunt foaarte simpatice, unele mai puțin decente decât altele 😀

Răzvan Exarhu cred că este primul autor pe care îl citesc și care reușește să contopească seriosul cu ironicul, cu toată naturalețea din lume. Deși este scrisă într-o manieră copilăroasă, ludică, Fericirea e un ac de siguranță abordează subiecte extrem de actuale și cât se poate de serioase, autorul scriind, glumind, ironizând, caricaturizând societatea românească de astăzi, comparativ cu cea apusă, amintind de vremea comunismului.

Fericirea e un ac de siguranță este o scriitură în urma căreia chiar rămâi cu ceva, și nu numai cu niște glume faine de spus prietenilor, ci cu o lecție despre *surprinzător* cum să fim fericiți. Pentru că, în ultima vreme ne concentrăm atât de mult pe cuvântul fericire, încât am uitat că e, de fapt, mai mult de atât. Din fericire vine Cuvântul și în fericire se întoarce. FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină lucru, impropriu spus, pe care românul îl are chiar în fața ochilor, dar de puține ori în prețuiește cum trebuie.