După ce am citit trei romane de la Agnès Martin-Lugand și m-am obișnuit cu stilul celebrei scriitoare, m-am gândit că ar fi corect să citesc și această carte care m-a impresionat încă din primele pagini.
”Fericirea îmi scapă printre degete” o are în centru atenției pe Iris, o tânără căsătorită cu un medic, Pierre, cu o viață monotonă, care descoperă că nu este fericită deoarece nu avea cariera pe care și-o dorea. Încă de când era mică ea și-a dorit să fie croitoreasă, dar toată lumea îi spunea că nu este bună și că nu va avea succes. După zece ani, află de la părinții ei că visul de a merge la o școală de croitorie a fost ruinat chiar de către ei. Părinții lui Iris își doreau foarte mult ca fata lor să meargă la o școală de comerț, astfel când a venit scrisoarea în care scria că protagonista a fost acceptată la școala de croitorie, ei au rupt-o și au ales să-i spună că au respins-o pentru că nu era talentată.
”Aveam treizeci şi unu de ani şi un soţ mai preocupat de cariera lui decât de soţie şi care tocmai îşi amintise că trebuie să avem o familie numeroasă; un serviciu al cărui singur merit era că mă împiedica să ma ţicnesc; stăteam singură şi pierdută în casa mea mare şi goală. Nu eram decât soţia lui Pierre. Nimic altceva.”
Iris își ia inima în dinți și pleacă la Paris pentru a-și îndeplini visul de a fi o celebră croitoreasă. Acolo întâlnește două persoane importante pentru viața ei: Marthe și Gabriel. Va fi o luptă pentru iubire în sufletul lui Iris, însă aceasta va alege până la urmă cu inima și nu cu rațiunea. Cum o va ajuta Gabriel și Marthe pe protagonistă, dar și ce piedici va avea veți descoperi voi.
”Inima mea avea să fie pentru totdeauna ruptă în două. Iris a lui Pierre. Iris a lui Gabriel. Doi bărbaţi două iubiri. I-aş fi râs în nas oricui mi-ar fi spus că nu poţi să iubeşti doi oameni în acelaşi timp. Ba da, era cât se poate de posibil. Doar că nu iubeşti în acelaşi fel. Cu Pierre era o dragoste supusă rutinei, liniştitoare. Cu Gabriel, o dragoste explozivă, pe muchie de cuţit, pe un tărâm necunoscut.”
Această carte te face să te gândești la visul tău, la ce ai vrea tu cu adevărat să faci, care sunt pasiunile tale.
Iris este modelul pe care Agnès Martin-Lugand ni l-a oferit pentru a ne arăta că niciodată nu este târziu să-ți urmezi visul. Da, poate că la vârsta de 31 de ani pe care Iris o avea, multe persoane ar spune că nu mai are niciun farmec să lupți pentru vise, însă ea a luptat. Dacă a reușit sau nu să-și îndeplinească visul de a fi croitoreasă veți afla doar dacă veți citi ”Fericirea îmi scapă printre degete”.









