Oamenii fericiți citesc și beau cafea a fost primul roman al lui Agnes Martin-Lugand pe care l-am citit. Era foarte mediatizat și eram curioasă de ce este atât de apreciat sau criticat. Chiar și acum se scrie mult despre această carte. Mi-a plăcut cartea, însă acțiunea este prea grăbită în anumite momente. Acesta este motivul pentru care îi dau nota 9. Dar sunt puține pagini, așa că nu încăpea foarte multă descriere sau introspecție.
De la început facem cunoștință cu Diane, protagonista romanului și proprietară de cafenea. La un an după o mare pierdere – soțul și fiica –, ea este încă pierdută și prinsă în trecut. Poartă tricourile lui Colin, se dă cu parfumurile lui și se spală pe cap cu șamponul pentru copii al Clarei. Cumva, așa îi simte aproape. Însă tot ce a reușit a fost să cadă într-o mare depresie. Se distanțează chiar și de familia ei. Felix, cel mai bun prieten al ei, este singurul pe care îl suportă și căruia i se confesează. Răbdarea pe care acesta o are cu ea este uimitoare. Dar așa fac prietenii adevărați, nu?
Puterea de a merge mai departe
La insistențele lui Felix, care îi dorea binele, Diane decide să plece o perioadă în Irlanda de una singură. Aici se va repune pe picioare și va face primul pas către vindecare. Mulranny este un oraș pe malul mării, iar autoarea m-a făcut să-l caut pe Google pentru că voiam să simt atmosfera de acolo. Se împrietenește cu proprietarii casei, Abby și Jack. Totul pare perfect în acest mediu unde Diane speră să treacă peste tragedia din viața ei.
Am luat un pumn de nisip și m-am jucat cu el. Mi-era bine, nu mă mai simțeam apăsată. Viața își relua drepturile, iar eu nu mai voiam să lupt împotriva ei.
Dar liniștea ei nu ține prea mult. Nepotul proprietarilor și vecinul ei irascibil, Edward, o calcă pe nervi încă din prima clipă. Este un bărbat interesant, pasionat de fotografie, dar marcat de trecut. Iar acest lucru îi explică atitudinea distantă și aparența de bărbat dur. Pe parcurs, între el și Diane se vor naște sentimente aprinse. Dar vor putea ei să se înțeleagă? Va putea ea să treacă peste pierderea familiei?
Mi-a plăcut mult această carte care se citește repede. Finalul mi-a provocat dezamăgire, însă nu știam pe atunci că există și o continuare a cărții. Mi-ar fi plăcut să existe mai multe pagini în carte. Însă faptul că este un roman de debut scuză acest minus. O recomand cu plăcere pentru că poate fi citită oricând și oriunde. Agnes Martin-Lugand se află printre autorii contemporani pe care îi apreciez enorm. Cu ajutorul acestei cărți, mi-a deschis drumul și către alte lucrări.








