În ciuda literaturii lipsite de pretenții și a facilismului exprimării, care nu abundă în tentații hermeneutice, cartea ” Grădina uitată” a scriitoarei Kate Morton este un bildungsroman cu o compoziție bine structurată, omogenă și antrenantă.
Nu este o carte care îți taie răsuflarea. Totuși reușește să-ți poleiască sufletul cu plăcuta impresie a unei lumi aflată într-un continu perpetum mobile.
Chiar și clădirea capitolelor, în care sfârșitul unuia este începutul celuilalt, poate fi cu ușurință asemănat cu un nesfârșit cordon ombilical care ne asigură de faptul că viața merge doar înainte indiferent de nuanța și intensitatea dramelor sau împlinirilor individuale.
urmărind trăirile familiei Mountrachet pe parcursul a patru generații, de la începutul secolului XX până în prezent, Kate Morton clădește cu priceperea unui arhitect gotic împlinirile și neîmplinirile unor personaje prinse în șuierul existenței.
Poate că unii vor percepe un oarecare iz de soap-opera în rândurile acestei cărți, dar, cel puțin din punctul meu de vedere, această carte este cu mult mai mult decât un mercantilism telenovelistic dominat de idealul comercial al unui best-seller de moment.
Da, este adevărat că nu are amețitoarele înălțimile stilistice ale genialității sau ale năucitoarei inspirații fulgerătoare, dar totuși, o anumită inconfundabilă amprentare reușește să se strecoare în sufletele cititorilor, ca o licoare balsamică necesară invocării clipelor de lăuntrică acalmie.
Lectură plăcută!







Am auzit de carte, pe retele de socializare am citit ca este foarte buna. Este tentanta dar nu intr-atat incat sa o trec la prioritati.
este o carte bună