„Dama de pică și alte povestiri” este primul volum pe care îl citesc de la Alexandr Pușkin, poet, romancier și dramaturg clasic rus. Dar tot el a scris și opere precum „Ruslan și Ludmila” și „Evgheni Oneghin”, un celebru roman în versuri. Cartea citită de mine este de fapt o antologie de 7 povestiri de sine stătătoare sau formate din mai multe părți, dintre care cea mai cunoscută e și cea care dă titlul volumului, „Dama de pică”.
„Dama de pică” a fost publicată inițial în anul 1834
Dar toate prozele de aici au apărut între anii 1827-1836. Toate aceste opere sunt de ficțiune. În schimb nu toate au fost terminate, de aceea în cazul lor finalul poate părea cam brusc sau deschis. Așa se întâmplă în primul rând cu proza „Arapul lui Petru cel Mare” cu care se deschide volumul citit de mine de la Editura Univers.
Cum nu am mai citit nimic altceva de la scriitorul Alexandr Pușkin, nu am cu ce să compar aceste scrieri. Însă pot spune că sunt relativ ușor de citit. Nu conțin prea multă descriere iar limbajul folosit nu e complicat. În plus, fiecare povestire scurtă redă câte o situație din care poți reține câte ceva. Toate au o mică morală, însă finalurile lor nu sunt toate fericite. Cel puțin în cazul celor care au fost terminate.
„Dama de pică” este una dintre cele mai cunoscute și captivante nuvele scrise de Pușkin.
Povestea se desfășoară pe două planuri care la un moment dat se întretaie
Pe de o parte e vorba de doamna de companie a unei nobile bătrâne și bogate, care este un pic cam egoistă și rea și se comportă cu însoțitoarea ei ca cu o sclavă. Fata se îndrăgostește de un tânăr genist care pare că a pus ochii pe ea. Pe de altă parte e vorba de un jucător de cărți înrăit care dezvoltă o obsesie periculoasă pentru secretul pe care îl are bătrâna nobilă. Un secret care crede el că îi poate aduce bunăstarea materială doar prin ghicitul a câteva cărți.
Tânăra însoțitoare a doamnei este, așa cum își pot da seama cititorii, îndrăgostită fix de pasionatul de jocuri de cărți. Bărbat care se pare că o folosește pentru a avea o cale spre taina bogăției știută numai de bogata bătrână. Nu cred că stric cuiva interesul pentru această nuvelă dacă zic că finalul este unul dramatic, dar într-o oarecare măsură just. În plus, povestirea aceasta nu este doar o operă de ficțiune realistă, ci cuprinde și elemente supranaturale care o fac cu atât mai bună.
Povestea din „Dama de pică” este un mix minunat între sentimente și melodramă. Dar este și destul de actuală, dacă e să ne gândim mai bine. Asta pentru că explorează partea întunecată și fatalismul depdendenței de jocurile de noroc care duce, așa cum te aștepți de obicei și se întâmplă și în realitate, la decădere și disperare.
Povestirile care se regăsesc adunate în acest volum sunt după cum urmează: „Arapul lui Petru cel Mare”, „Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin”, „Istoria satului Goriuhino”, „Dubrovski”, „Kirdjali” și „Fata căpitanului”.
Alte recenzii de la Alexandr Pușkin:
