Pregătiți ouăle! pentru că mie mi-a plăcut cartea!
În tot sensul ei stricat și depravat, cu miros de alcool și sex la fiecare 2 minute, lipsă de angajamente și femei ale căror nume le uitam când ajungeam la următoarea pagină. Explic de ce.
Femeile lui Bukowski sunt atât de diferite și atât de la fel în același timp, încât îți este greu la un moment dat să le mai diferențiezi. Chiar dacă ai impresia că una este mai răsărită sau întreagă la minte, peste câteva pagini sau chiar la sfârșit de dialog rămâi perplexă de o nouă răsturnare de situație, vezi cealaltă latură a caracterului feminin. Dependența.
Și De ce mă rog creează el dependență? De spiritul lui liber, liniștea și sinceritatea lui. L-am admirat pe Bukowski, dacă a fost așa cu adevărat, atunci bravo lui. Nu a insinuat nici pentru un minut a fi mai mult decât un bețiv, curvar și un infantil. Însă femeile oricum își sădeau în mintea lor, probabil, ideea că, anume ea va fi cea care îl va scoate de pe drumul pierzaniei. Pe Naiba nu-l scoate la mal nici o atingere sfântă!
Cartea, nu este atât de mult despre femei cât, este despre El, despre viața lui Charles sub pseudonimul lui Henry Chinaski, un scriitor mediocru, din unele puncte de vedere, care, trecut de ai săi cincizeci, nu vrea să demonstreze nimic altceva decât că încă poate, el încă este viu și se folosește de orice ocazie pentru a atinge culmile orgasmului.
Toți am cunoscut câte un Bukowski, el există cam în orice companie, poate nu unul atât de grav, dar l-ai recunoaște imediat cu cine seamănă din anturajul tău. Bukowski ți-o zice pe șleau, ce vrea, cum o vrea, și cât de fiartă sau coaptă să fie. Bukowski nu se dă mare filosof când vorbește despre starea lui machiavelică, nu ne minte cu fraze pompoase, nu promite inele de logodnă sau Parisul la picioarele tale (oraș sau prinț, tu alegi). Bukowski drege orice, da, nu este egoist, deși nu suportă să plătească vădit pentru ipocrizie fastuoasă.
Este cu desăvârșire o carte de nota trei, un trei sigur pe el, unul care nu pretinde la altceva decât ce este al Caesarului. Să i se dea plăcere trupească, liniște și băutura lui Bachus.
Rece și calculat, mai scapă câte un stih de empatie pe ici-colo, Henry este captivul unui suflet de adolescent, cel care fuge de responsabilitate ca cel rău de tămâie. Nu vă grăbiți să-l ignorați sau judecați, personajul este sinceritatea întruchipată. Pe lângă toate problemele pe care putea cu ușurință să le evite, omul a acționat în concordanță cu propriile convingeri. Și cum să nu-ți placă un om care zice lucrurilor pe nume, știe să se certe frumos, și, lăsând la o parte sinceritatea, el este suma tuturor calităților care nu le-ai vrea într-un partener.
Cartea este exact cum m-am așteptat eu să fie, nu cere prea mult, nu pretinde lauri și nu este demnă de premiul Pulitzer, însă doza de râs și de cringe îți este garantată.
P.S. a nu se citi în locuri publice sau transport. Conține cuvinte și expresii nu tocmai ortodoxe. S-ar putea să nimeriți un drumeț mai slab de inimă.
Lecturi sincere să aveți!
Alte recenzii de la Charles Bukowski:
