Colecţionarul este romanul de debut a lui John Fowles, romancier şi eseist englez, a fost publicat în 1963 şi s-a bucurat de un mare succes.
Povestea este scrisă din perspectiva celor două personaje Frederick Cleg, un mic funcţionat la Serviciul de impozite locale şi Miranda Grey, studentă şi bursieră la arte.
Un tânăr timid crescut de mătuşa sa după ce tatăl îi murise are o pasiune de a colecţiona fluturi. Într-o zi câştigă la pronosport 73 091 de lire, o sumă ce îl scoate din clasa mediocrităţii dar care îi va aduce un gând bolnăvicios ce îl va pune în aplicare.
De câte ori o vedeam, aveam aceeaşi senzaţie ca atunci când descopeream un fluture dintr-o specie rară, de care mă apropiam cu multă grijă, cu sufletul la gură. Întotdeauna m-am gândit la ea în felul acesta. Îmi veneau în minte cuvinte ca „insesizabilă” „rară” şi „foarte rafinată”. Căci era diferită de toate celelalte, chiar şi de cele frumoase.
Frederick este întruchiparea neadaptatului social, tipului incapabil să-şi accepte condiţia şi râvneşte la ceea ce nu-şi poate permite. Neputincios să-şi manifeste sentimentele pentru fata iubită, Miranda, nici când ajunge în posesia câştigului, recurge la un alt mod de a o avea aproape.
Miranda este o tânără dintr-o familie bună, o fire sociabilă şi iubită de cei din jur, militează pentru egalitatea claselor sociale, dar din păcate pentru ea devine obsesia lui Federick.
Nu numai că nu am avut senzaţia asta niciodată, dar nici nu mi-am imaginat că e posibilă. E mai mult decât ură, mai mult decât disperare. Nu poţi urî ce nu poţi atinge. Nici măcar nu pot simţi ceea ce majoritatea oamenilor consideră că e disperare. E ceva dincolo de disperare. E ca şi când n-aş mai putea simţi absolut nimic. Văd dar nu pot simţi.
O Dumnezeule, dacă există un Dumnezeu.
Urăsc dincolo de ură.
Un roman care te captează întru totul, care nu te lasă să mai iei câte o gură de aer, speri mereu până la final să se întâmple ceva, să scapi cumva din această apăsare continuă. Un roman al nefericirii.
Pentru a fi fericit, ce-ţi trebuie neapărat e să ai noroc.
Lectură plăcută !!!
Alte recenzii de la John Fowles:
