Este a doua mea întâlnire cu autorul. Am citit și Iubita locotenentului francez care este mult mai cunoscută probabil și datorită ecranizării pe care eu n-am urmărit-o, dar am apreciat cartea.
Colecționarul prezintă tragedia unei tinere fete răpită și sechestrată de un bolnav mintal. Cartea este împărțită în două părți: prima parte ne este redată din perspectiva colecționarului, iar cea de-a doua din perspectiva victimei. Personal, a doua mi s-a părut mult mai intensă și mai interesantă datorită jurnalului pe care victima l-a ținut pe perioada captivității. Ambele confesiuni sunt intime și explică detaliat acțiunile, speranțele și frământările atât din punctul de vedere al abuzatorului, cât și al victimei.
Frederick este asocial și foarte timid. Este pasionat de fluturi și are o colecție impresionantă cu exemplare rare și foarte bine conservate. Este de asemenea pasionat de fotografie. Orfan, crescut de o mătușă, muncește pe un post de funcționar mărunt până când norocul îl găsește și câștigă la loto o sumă considerabilă de bani care îi permite să demisioneze și să se dedice hobby-ului său. Pe lângă aceste pasiuni, Frederick o urmărește de ani de zile pe Miranda, o tânără studentă la Arte. Este mult prea timid să o abordeze, dar își dorește o relație cu ea și această dragoste imposibilă și neîmpărtășită îl face să pună la cale un plan diabolic de răpire și sechestrare a tinerei. Este convins că având-o aproape și trăind unul lângă celălalt ar putea să o convingă de sinceritatea sentimentelor lui și fata ar putea dezvolta la rândul ei sentimente pentru el în ciuda diferențelor sociale.
Miranda este frumoasă, dar este și foarte inteligentă. Este o tipă independentă, puternică, emancipată care iubește viața și arta. Este rafinată și, deși snoabă pe alocuri, este superioară ca intelect și educație răpitorului ei și va încerca toate metodele posibile și imposibile pentru a evada. Soarta Miranda este crudă și nedreaptă și, în ciuda încercărilor ei de a lega o relație cu răpitorul, de a încerca să-l cultive și să-l educe în speranța că așa îl va convinge să o elibereze, nu reușește să-i schimbe ideile preconcepute și bolnave.
În timp ce Miranda descoperă în fiecare zi cât de bolnav și distrus este acest bărbat, Fred este convins că în timp Miranda va realiza că valorile lui morale sunt superioare bărbaților cu care își petrecea ea timpul. Inițial nu are nicio intenție de a o răni și este foarte atent la nevoile ei, dar, pe parcurs, contactul dintre ei devine un război în care fiecare încearcă să obțină avantaje și să se impună în fața celuilalt. Finalul este teribil și m-a surprins deoarece abia la final realizezi cât de greșit și cât de bolnav este de fapt personajul principal. Realizezi că ți-a dat senzația de inofensiv, și chiar este deoarece răul pe care îl provoacă este inconștient și tocmai asta este terifiant. Dar mai grav este că individul este perseverent. Cu toate că sunt croite pe calapoduri diferite, mi-a zburat gândul din când în când la Grădina cu fluturi, cu două mari diferențe: una este acțiune și abuz sexual și cealaltă pune accent pe introspecție și impotență.
Alte recenzii de la John Fowles:
