Nu sunt adepta cărților SF și prin urmare nu-mi pot explica alegerea acestei lecturi. De-altfel, cred că această carte nu mi-a schimbat percepțiile față de literatura SF în general. Am ajuns la concluzia că nu e pentru mine. Deși, sunt conștientă că autorul a avut ca scop scrierea unei utopii precum Aldous Huxley prin “Minunata lume nouă”, pe care de alt fel am adorat-o, totuși Pelevin a exagerat ducând totul până la absurd.
Este a doua întâlnire cu autorul și probabil că ultima. La fel ca și “iPhuck 10”, “Transhumanism INC” este o lectură ciudățică în care de-a lungul întregii cărți am căutat sensul în nonsens. Probabil scopul autorului este acela de a evidenția absurditatea spre care omenirea se îndreaptă cu pași grăbiți, pe zi ce trebuie. Ne apropiem cu viteza luminii de absurd, de nonsens și ceea ce cu câteva secole în urmă părea utopic.
Suntem în viitor, acolo unde oamenii bogați își pot separa creierul de corpurile lor îmbătrânite și trăiesc aproape pentru totdeauna într-o dimensiune specială „conservată”. Printre ei se găsesc doar lideri, oligarhi mondiali și arhitecți ai ordinii mondiale. Totul este posibil aici. Dar nu toată lumea are voie să intre în bancă. O civilizație verde post-carbon rămâne pe pământ, redusă la dimensiunea personalului de serviciu și a servitorilor bioroboților.
Cine și cum luptă pentru putere în această lume arhaic-futuristă a matriarhatului victorios? Spre ce aspiră muritorii de rând? Ce conflicte pot apărea în această lume? Și cel mai important, cum este dragostea aici?
Este o lume orientată doar spre obținerea plăcerii. Dar chiar și aceasta este oferită de microroboți care au legătură directă cu creierul. Cu siguranță nu este o lume în care ne-am dori să trăim.
Am mai citit cărți SF în care se evidențiază apogeul Big Data, al Inteligenței Artificiale și al Algoritmilor. Însă, consider că aici, prin exagerare a scăzut credibilitatea povestei. Drept urmare, mi-a fost prea greu să mă proiectez în acel viitor.
