Bine ați venit în Statele Unite ale Lumii, în această minunată lume nouă! O societate lipsită de emoții și mereu orientată doar spre consum. O lume împărțită în caste. Aici oamenii sunt condiționați în așa fel încât să-și iubească rolul și locul lor în societate.
Acesta este secretul fericirii și al virtuții, să-ți placă ceea ce ești obligat să faci. Acesta este țelul întregii condiționări: să-i faci pe oameni să-și îndrăgească destinul special implacabil.
Veți întâlni aici oam
eni standardizați, condiționați, creați absolut identici, parcă xeroxați (cei din casta inferioară), educați prin hipnopedie (educația în timpul somnului) și fericiți (datorită somei – un fel de drog fără efecte adverse).
Și în toată această “turmă” se evidențiază excentricul Bernard, cel care se simte un outsider, separat, izolat, nemântuit (în ritualul solidarității). Cel văzut drept un ciudat, un dușman al societății, un sabotor, un complotist. Lupta interioară a lui Bernard reprezintă poate trezirea conștiinței naționale. Este acea speranță infinit de mică pe care o are societatea post-modernă pentru a-și recăpăta libertatea de mult pierdută.
Eu zic că premizele acestei lumi minunate deja le avem în societatea modernă prin: lipsa respectului față de părinți, droguri, libertate sexuală, abolirea familiei, cenzură, spălarea creierilor…
Oare nu suntem noi generația care refuză să îndure și care evită orice tip de impediment, în loc să-i țină piept? Nu suntem noi cei care preferă comoditatea și confortul. Nu suntem noi cei care scapă de neplăceri încercând să le preîntâmpine? Cum rămâne cu – Per aspera ad astra?!
Azi există foarte puține țări unde manipularea are loc prin violențe, în țările civilizate această manipulare are loc pe cale sau prin mijloace non violente…
Să mă simt de parcă aș fi mai mult eu, dacă înțelegi ce vreau să spun. Mult mai independent, o parte componentă a altei entități. Nu doar o celulă din organismul social… ce-ar fi dacă aș putea, dacă aș fi liber – și nu robit de felul cum am fost condiționat.
Indubitabil, recomand!
Alte recenzii de la Aldous Huxley:
