Chemarea străbunilor este un roman de aventură care relatează viața lui Buck un câine cu sânge de lup. La început, Buck trăiește o viață liniștită în familia unui judecător, acolo a și văzut lumina zilelor. Este înconjurat de dragoste și este considerat un adevărat membru al familiei. Însă, într-o zi Buck este furat de către un negustor de câini și este vândut ca câine de tracțiune în nordul Canadei. Astfel, viața lui Buck se schimbă la 360 de grade. Aici descoperă frigul, foamea, bătaia. Dar mai ales aici i se trezesc instinctele sălbăticiei în care lupta pentru supraviețuire se dă pe viață și pe moart
e.
Descoperim în această poveste a lui Buck viața câinilor de tracțiune. Simțim milă și compătimire, dar mai ales sentimente de repulsie față de multitudinea personajelor negative care sunt prezente pentru a contura în detalii multiplele chinuri prin care trece un câine de tracțiune.
Jack London își croiește istoria în jurul unui câine. Acesta are personalitate, gânduri și moduri de a acționa care îl evidențiază ades de ceilalți reprezentanți ai rasei sale. Buck apare drept un câine ager, puternic și destoinic.
Atunci când în viața lui Buck apare și un stăpân bun, John Thornton, Buck cunoaște cu adevărat fericirea canină. Legătura strânsă care apare între câine și stăpânul său vine să evidențieze încă o dată, că dintre toate animalele domestice, câinele este cel mai credincios omului. Autorul a intercalat o scenă unde Buck își salvează stăpânul.
Desigur citind Chemarea străbunilor am fost dusă cu gândul la cealaltă operă a lui Jack London care tratează viața wild-ului – Colț Alb. Sălbăticia este deci o temă comună acestor două romane. Asemănarea merge și mai departe de atât, cele două personaje principale parca ar fi înrudite. O fi Buck vreun urmaș al lui Colț Alb?! Jack London a dezvoltat ideea sălbăticiei în două părți diametral opuse. În Colț Alb un lup este domesticit, iar în Chemarea străbunilor un câine devine sălbatic.
Recomand cu drag ambele romane!





