Am tras cu greu de cartea aceasta, m-a chinuit, m-a plictisit, m-a obosit și nu mi-a trezit interesul nici după ce am ajuns la jumătatea ei. De ce am terminat-o? Fiindcă așa mă încăpățânez eu să termin orice carte începută. Le pot abandona pe moment, ca în cazul celei de față, însă oricum revin la ele pentru a le finisa. Și iată-mă ajunsă la finalul ei după ce i-am dat start cu vreo zece zile în urmă. Între timp am reușit să mai citesc alte cinci cărți. Dar cu aceasta cam așa stă treaba…
Considerată la apariție cea mai aberantă carte despre sex, romanul a stârnit o întreagă revoluție la publicarea sa în anii ‘60. Întregul roman este defapt o confesiune în fața psihoterapeutului. Și cum la psihoterapeut ca și la preot oamenii încearcă să se prezinte fără perdea, pe întregime, tot aici ei încep să sape în trecut pentru a se auto-cunoaște.
Drept urmare, primele 
mărturisi își au originea în copilărie-adolescență. Aici îl cunoaștem pe Alex Portnoy, un adolescent cu sânge fierbinte, care își animează trăirea fiind purtat de fantezii sexuale și masturbări frecvente. Și dacă la început crezi că este vorba despre un copil cu imaginație bogată, descoperi pe parcurs că acesta crește într-un adolescent și mai apoi într-un matur cu înclinații mai speciale.
Eroul este un tânăr evreu care provine dintr-o familie matriarhală, cu o mamă ultra-grijulie, și mămoasă care mereu critică și corectează; și un tată preocupat doar de propria constipație. Cel puțin așa îi cunoaștem pe părinți prin prisma descrierilor fiului lor.
Își ia în derâdere părinții, religia. Drept urmare, cartea este bogată în idei antisemite. Protestează împotriva comunității evreiești în general, atribuindu-le un orizont îngust, deci o minte limitată și aroganță, cu impresia de a avea mereu dreptate. Naomi îl descrie spre final drept “a self-hating Jew,” el recunoaște că se simte obosit de a nu fi niciodată suficient de bun pentru a face parte din “Poporul ales.”
Percep această carte drept un protest. Este o revoltă împotriva dogmelor, a generalizărilor, a ideilor preconcepute. Este o exprimare a nevoiei de individualitate și acceptare.
O lectură ciudățică care iese din tiparul lecturilor despre evrei. Carte este bogată în ironii, scene cu umor, dar și absurdități pe care nu toți le vor înțelege. Pe alocuri te amuză, alteori te uimește, iar uneori te lasă perplex.
Cu siguranță nu este tipul meu de lectură. Este însă, o carte care iese din obișnuit și care poate ți-ar plăcea s-o citești pentru diversificarea lecturilor. Pe mine, totuși, nu m-a cucerit.
It is coming out of my ears already, the saga of the suffering Jews! Do me a favour, my people, and stick your suffering heritage up your suffering ass – I happen also to be a human being!
Alte recenzii de la Philip Roth:
