După “Maitreyi”, acest roman este un must read.
Precum fiecare monedă are două fețe, așa și fiecare poveste de dragoste are două versiuni aparținând celor doi protagoniști. Și dacă de cele mai multe ori rămâne doar să intuim cea de a doua versiune, de data aceasta suntem norocoși să avem acces și la interpretarea feminină a acestei tulburătoare povești de dragoste, devenită celebră în lumea literară.
Din primele pagini ale lecturii am rămas un pic dezamăgită de replicile protagonistei, care mi-au insuflat ideea că unicul scop al ei de a scrie această carte este să dezmințească faptul că între ea și Mircea ar fi existat alt fel de dragoste decât una la nivel spiritual. Ea a adăugat chiar că în cartea sa Eliade își gâdilă propriul egou și vanitate.
– Dar de ce a trebuit să scornească minciuni? Nu m-am dus niciodată noaptea la el. De ce aceste calomnii?
– Imaginaţia. Şi-a găsit un refugiu în lumea fanteziei. A fost singura cale de a scăpa de suferinţă.
Dar, în timp ce mă afundam tot mai mult în roman, am fost plăcut surprinsă de meditațiile frumoase, de descrierile poetice și de melodicitatea textului. Am simțit că cartea a foat scrisă de o iubitoare a versului dar și a filozofiei. Deși nu credeam, această versiune “feminină” s-a ridicat la nivelul celei “masculine” și cred că își merită pe deplin existența.
Până la urmă, fiecare crede ceea vrea să creadă, mie mi-a plăcut ce a menționat Constantin Noica despre acest roman: Cred că Mircea are dreptate, spunea el. A avut la îndemână jurnal
ul din India şi corespondenţa… Pe când Maitreyi scrie sub impulsul unei puternice emoţii, după aproape o jumătate de veac de la consumarea faptelor. S-ar putea ca timpul să-i fi aburit unele imagini. Apoi, tot el: Dar, mai ştii? Eu cred că nici unul, nici altul n-ar putea să ne spună ce e ficţiune şi ce e realitate în scrierile lor. Dar – la urma urmei – asta nici nu contează. Important e că un sentiment puternic, trăit cu intensitate de cei doi creatori hipersensibili şi hipertalentaţi, a dat naştere la două romane de excepţie.
Multe pasaje din carte au o coloristică și o frumusețe aparte. Meditațiile filozofice se suprapun cu structuri poetice creând o stilistică a frazelor de un nivel înalt.
Mi-au plăcut meditațiile autoarei care afirmă că frumusețea este subiectivă și deci depinde de ochiul celui ce privește. Ea adaugă că doar fiinţele omeneşti pot observa frumusețea. Este fardul albastru ce le acoperă ochii şi chiar minţile, cel ce face ca lucrurile să pară minunate.
Ajunsă la finalul cărții pot să afirm că mi-a plăcut și că am trecut-o la re-lecturi viitoare.
În acest suflet netulburat-umbrele evenimentelor acestei lumi se vor topi singure. Dar fă pace cu tine însăţi. Acceptă totul cu calm, acceptă adevărul fără să te superi. Există o minunată plantă a frumuseţii în tine, rădăcina ei merge adânc, iar la suprafaţă vor izbucni flori.
Ceea ce poate da fiecare din noi este limitat de spaţiu, de timp şi de cel care trebuie să primească.
Alte recenzii de la Maitreyi Devi:
