Romanul intitulat Dragostea nu moare este, de fapt, un roman-răspuns la celebra poveste de dragoste scrisă de Mircea Eliade în 1933. Scrisă la 40 de ani distanță, cartea redescrie istoria trăită de cei doi autori, Maitreyi Devi și Mircea Eliade, văzută prin ochii maturității.
Protagoniștii nu au aceleși nume ca în realitate, ea este Amrita iar el- Mircea Euclid. În mod similar, Eliade nu își dezvăluie numele în cartea sa, spunându-și Allan.
Cartea dezvăluie viața autoarei de la începutul iubirii cu Eliade până în prezent, când ea este înconjurată de propria familie. Traiul ei este unul tipic indian, însă, datorită numeroșilor studenți europeni cu care lucrează tatăl ei, în familia sa apare modernismul.
Maitreyi mărturisește în cartea sa că își amintește această întâmplare ca și cum ar fi fost ieri. Cu toate acestea, amintirile reînvie când i se vorbește despre Mircea.
,,Cu siguranță că trupul meu stă aici, în fotoliu, dar eu am pătruns în Mahakala – timpul infinit, timpul fără început și fără sfârșit – în punctul acela unde soarele nu strălucește și stelele nu se zăresc. Această deprindere a sufletului de trup, pentru ca eu să pot fi prezentă simultan în două puncte diferite ale timpului, te rănește fizic.”
La început Amrita este o fiică model, o scriitoare ale cărei poeme sunt apreciate în cercurile literare ale vremii. Corespondează cu un mare poet, care îi va fi alături toată viața.
,,Erau timpuri ciudate, bătrânii noștri își închipuiau că pot usca lacrima cu un reproș, că pot biciui cu râsete, că pot opri pe cineva să iubească ori să-l oblige să iubească printr-o simplă dovadă. „
După plecarea forțată a lui Mircea, furtuna se va dezlănțui din toate punctele de vedere.
,,Atât amar de vreme n-am știut că de-a lungul vieții mele s-a scris o tragedie, încet și constant, cu cerneală invizibilă, într-o limbă nevorbită și cu o voce neauzită. „
Romanul e scris pe două planuri, pe o parte poveste de dragoste din copilărie, pe de altă parte căsnicia fericită pe care o are acum. Se consideră norocoasă, dar e conștientă de diferența ei față de lumea europeană, în care trăia Mireca și în care va ajunge la sfârșitul volumului.
,,Eu sunt o pasăre de alt soi. Nu voi zbura în stol cu ei.”
Maitreyi Devi reconstruiește o poveste de dragoste deja consacrată, într-un stil pur indian, dar care restabilește și umanizează sfărșitul tragic pe care îl construise Eliade.
Alte recenzii de la Maitreyi Devi:
