Doamne ferește ce carte tocmai am citit. Plină de suspans, de elemente religioase, de mister, de traume și de o emoție din aceea dark. Nu m-am așteptat de la autor să aibă această abordare, mai ales că eu îl cunoscusem mai sensibil și mai deep, dar în sensul acela bun. Acum sigur a vrut o schimbare de stil, dar m-a lăsat pe mine fără fără cuvinte și prinsă pe picior greșit. Atenție – „Toate fetele rele” de Chris Whitaker nu este o carte pentru cei slabi de înger sau pentru cei care se impresionează ușor.
Toată lumea o iubește pe Summer Ryan. Elevă-model și geniu muzical, ea e o rază de lumină în orășelul Grace din Alabama — mai ales în comparație cu sora ei, Raine.Dar într-o bună zi, Summer dispare de acasă și toată comunitatea își aduce aminte de alte cinci fete dispărute cu ani în urmă. Raine pornește în căutarea surorii ei, ajutată de un aliat improbabil, dar cu cât se apropie mai mult de adevăr, cu atât situația devine mai periculoasă. Și se pare că Summer este mai mult decât pare la prima vedere…
Știți filmele acelea de epocă extrem de creepy, în care atmosfera sumbră se împletește cu oamenii ciudați care au credințe în Biserică foarte exagerate? Eh, cam așa mi-am imaginat eu acțiunea din această carte, pentru că religia ocupă un loc important aici. În plus, toată lumea vorbește despre elemente supranaturale, care pândesc această comunitate și practic, dispariția fetelor este pusă pe seama acestuia. Sună foarte creepy… Summer este ultima fată care dispare, iar sora ei geamănă, Raine, este în stare de orice pentru a o salva. Modul în care se vorbește despre Summer te face mereu să o privești în comparație cu Raine, dar într-un mod bun. Ea era fata pe care toată lumea o regretă și pentru care Raine trebuie să plece. Eu nu am văzut această diferență cu Raine foarte supărătoare, din contră, mi-a plăcut, pentru că firea ei excentrică este chiar sarea și piperul și conferă unicitate firii ei. În plus, pentru o asemenea misiune, avem nevoie de un personaj puțin mai deosebit și brave.
Deși Summer și Raine sunt total diferite, Raine nu a stat nicio secundă pe gânduri atunci când a venit vorba de căutarea ei. Deși și-a pierdut sora mai cuminte, pe Raine a ajutat-o super mult durerea și a impulsionat-o să continue, pentru că refuză să creadă că o ființă supranaturală i-a răpit sora. Evident, ea nu face toate astea singură ci adună câțiva oameni lângă ea, cu care pornește în călătorie. Totul este foarte alert, sumbru, plin de emoție și de o ceață așa de nesiguranță.
Alte recenzii de la Chris Whitaker:
