Pentru că tocmai a fost publicată partea a doua a seriei #AlexStern și aveam nevoie de un refresh, în așteptarea ei, am citit A noua casă, prima parte din serie și abia aștept să văd continuarea. Bardugo fascinează încă o dată alegând un gen de magie întunecată și murdară, periculoasă, ancorată bine în contemporan și împletită cu păcate și slăbiciuni omenești ce reprezintă probleme majore ale societății moderne: dependență și trafic de droguri, abuz fizic și psihic, bullying, viol infantil, sinucidere, crimă, proxenetism, corupție.
Dacă vă așteptați la vrăjitoare cocoțate pe mătură și ritualuri la lumina lunii, o să aveți o dezamăgire. Dar dacă sunteți obișnuiți cu stilul scriitoarei, o să-i regăsiți semnătura distinctivă de la primele pagini. De asemenea, începutul solicită un pic de răbdare și atenție, pentru că este destul de greoi și foarte încărcat de informație ce trebuie pusă cap la cap pentru a crea cadrul poveștii. Indexul este prost pus la final, din punctul meu de vedere, și ar trebui citit primul, pentru că vezi mai ușor imaginea de ansamblu a caselor, concurența și invidia dintre ele.
Personajele, așa cum ne-am obișnuit deja, sunt oameni cu trecuturi dureroase, cu traume, lovite aprig de soartă, introvertite, dar caractere puternice ce nu se sperie ușor și nu renunță fără luptă. Alex, adolescenta care a primit o a doua șansă, culeasă de pe străzile Los Angeles-ului, unde, încercând să fugă de magie, se droga și prostitua; Daniel, copilul rămas singur după moartea bunicului ce tânjește după magie și experimentează orice pentru a o simți și Turner, scepticul polițist care se vede obligat să creadă ce a văzut cu propriii ochi.
Abilitățile supranaturale ale lui Alex (nu vă spun despre ce e vorba) îi facilitează afilierea printre membrii Celei de-a noua case, Casa Lethe, o organizație ce controlează și supraveghează acțiunile și ritualurile mistice ale celor opt societăți secrete existente în campusul universității Yale, loc ce pare a avea cantitatea potrivită de energie pentru a face posibilă magia. Dar magia nu e ușor de controlat, iar cele opt case mai fac și greșeli, sunt elemente care apar și care le strică planurile, iar când lucrurile scapă de sub control cineva trebuie să ascundă mizeria sub preș, nu pe ochi frumoși, ci pe bani mulți. Ceea ce Alex e capabilă să facă, alți membri nu pot realiza decât cu ajutorul unui drog periculos și foarte puternic, ce le amenință sănătatea. Integrarea ei la Yale, ca studentă, acoperire susținută de Casa Lethe, nu e ușoară. Nu se simte capabilă să-și ia examenele, să lege prietenii, nu știe să socializeze și îndatoririle pe care organizația i le atribuie oricum nu-i mai lasă timp de studiu sau de viață socială. Alex nu vrea să se implice prea mult, vrea să stea departe de probleme, vrea să termine colegiul și să-și liniștească mama. Dar pare că problemele o caută cu încăpățânare, iar în momentul în care corpul mutilat al unei tinere este găsit în campus, Alex se simte obligată să plece la vânătoare, chiar dacă crima nu pare a avea nicio legătură cu societățile secrete sau cu Lethe. De ce? Pentru că fata aceea îi aduce aminte de altă fată ce i-a fost prietenă bună și care n-a primit niciodată șansa să meargă la Yale și să scape din iadul drogurilor. Și nu poate scăpa de senzația că cineva încearcă să mușamalizeze crima și s-o transforme într-un act sălbatic și crud provocat de pasiune și gelozie. Ceva nu-i miroase bine lui Alex. Și nasul ei, credeți-mă, are un talent special când vine vorba de putoare. Alex este prinsă în conspirația caselor, în lupta lor pentru supremație. Se trezește singură, speriată, victimă sigură, în mijlocul unei haite de lupi ce abia așteaptă s-o sfâșie. Dar nimeni și nimic nu i-a avertizat pe lupi că blana de miel este doar la exterior și de ochii lumii. Un singur om a văzut adevărul de sub carapace, iar acesta a dispărut misterios fără nicio urmă. Dar Alex e conștientă că el ar putea să-i fie singurul prieten.
Alte recenzii de la Leigh Bardugo:
Pare foarte interesant, am făcut rost de roman în engleză, chiar sunt curioasă dacă o să mă prindă (dat fiind că nu prea pare stilul meu…). Oricum, e următorul pe lista de lecturi.