Leigh Bardugo o să fie mereu pentru mine o autoare extrem de complicată, atât în worldbuilding cât și în modul în care scrie. Totul la ea mi se pare elaborat și puțin greu de urmărit, dar este foarte documentată și aparte, așa că acest lucru atrage. Recunosc, îmi este greu să o urmăresc, dar consider că are un mesaj bun de transmis și după ce am citit acum ceva vreme „Trilogia Grisha”, am zis că este o autoare ce merită citită. Având în vedere background-ul lui Leigh și tot ce știe ea să facă, nu este de mirare atunci când citim rezultatul final.
„Legea lupilor” de Leigh Bardugo este volumul doi din duologia lui Nikolai Lantsov și pot spune că este o serie extreeeem de generoasă, atât în detalii, cât și în universul prezentat. Este un fel de spin off din universul Grisha și dacă te-ai adaptat bine în lumea creată de Leigh, sigur o să îți placă aici. Mai multe personaje din seriile noastre preferate se vor întâlni aici și vor da un alt farmec acestei continuări.
Nikolai Lantsov, tânărul şi chipeşul rege al Ravkăi, a trecut în timpul războiului civil printr-o încercare teribilă, care l-a schimbat pe viaţă — însă are de gând să ţină totul secret.
Acum, când duşmanii se adună la graniţe, Nikolai — Regele Cicatricilor — trebuie să încheie noi alianţe, să umple vistieria regatului şi să îndepărteze pericolul ce ameninţă faimoasa Armată Grisha. Dar, pe zi ce trece, secretul îi este tot mai ameninţat, căci puterea întunecată din adâncul său devine tot mai greu de stăpânit, riscând să distrugă regatul.
Cu ajutorul unui tânăr călugăr şi al unei Furtunoase legendare, Nikolai porneşte prin ţinuturile ravkane, în care se ascund cele mai tainice puteri magice, sperând să afle cum să învingă întunericul ce pune stăpânire pe el. Regele Cicatricilor e gata să rişte totul pentru a-şi salva ţara şi pe el însuşi. Dar poate că anumite răni nu se vindecă niciodată…
Consider că „Legea lupilor” a fost mai bună decât „Regele Cicatricilor” și că lucrurile au fost mult mai dinamice în acțiune și mai clare în modul în care personajele au evoluat. A fost o intrigă mai antrenantă și un țel mai bine definit. Am trăit mai bine zbuciumul lui Nikolai și am înțeles mai bine cum a gestionat întunericul din el. Călătoria în sine a fost mai bine evidențiată. M-au zăpăcit puțin perspectivele multiple, dar sunt destul de obișnuită de la alte cărți, așa că am trecut peste.
Ca puncte de atracție, Zoya, Nina și Nikolai sunt cele 3 personaje asupra cărora eu m-am concentrat cel mai mult, ele oricum fiind cele centrale. Nikolai este personajul principal de referință, care dorește să își protejeze lumea cu orice preț. Ravka și oamenii săi sunt partea care contează cel mai mult și totul este lăsat la o parte atunci când acest țel trebuie atins. Îi cunoaștem pe toți prin perspectivele multiple și analizăm cum s-au dezvoltat față de primul volum. Între cele două cărți am lăsat ceva pauză și cred că am greșit, pentru că am uitat ceva aspecte importante. Ce pot spune este că cea mai mare diferență o văd la Nikolai și că așteptăm mai multe lucruri de la Nina, aceasta fiind impresia mea până la final.
Apropo de final – acesta pare unul deschis, unul care permite cititorilor să aștepte cu nerăbdare o altă carte din universul Grisha. 🙂
Alte recenzii de la Leigh Bardugo:
