Sunt fan Jessie Burton. I-am citit toate cărțile pe care piața românească de carte le-a publicat și niciodată nu m-a dezamăgit. Stilul ei de scriere este minunat, are har în a transmite emoție, știe cum să combine cuvintele pentru a capta atenția. Scrie cu forță și multă sensibilitate. Scrie ficțiune istorică, dar atinge teme sensibile ca arta, scrisul, literatura pe care le face parte integrantă din viața personajelor, condiții de căpătai ale existenței acestora. Are un stil magic care te transpune în poveste și în epocă pe nesimțite. Scrie despre năzuințe, visuri, ambiție și curaj, despre destin și ghinion, despre eșec și perseverență. Scrie despre oameni simpli care, cu pași mici, reușesc să producă schimbări majore.
Autoarea pune accent și urmărește stările sufletești, introspecțiile personajelor și reflexiile lor asupra vieții și problemelor cu care aceasta îi provoacă. Face o analiză interioară a egoismului și orgoliului feminin și a urmărilor acestora pe termen lung, dar și a ambiție și curajului feminin în epoci în care drepturile femeii erau inexistente. Implicațiile ce decurg din stările și gândurile personajelor sunt ample și profunde. Vorbește despre frica de responsabilitate, abandon, fugă, regret, dar și despre a face pace cu trecutul și a merge mai departe pe propriile picioare fără a mai încerca ca, agățându-te de oameni pe care nu i-ai cunoscut și lângă care te-ai trezit aruncat fără voie, să îți dai seama din ce tip de aluat ești alcătuită.
V-am povestit despre Confesiunea aici și nu are forța celeilate cărți, Muza, care m-a fascinat, dar pe care spre surprinderea mea nu am recenzat-o la momentul citirii. Habar nu am de ce n-am făcut-o pentru că a fost o carte pe care am pus-o pe raftul cu recitiri.
Cărțile ei sunt despre femei și pentru femei. Sunt cărți ale anxietăților și ale deciziilor care provoacă polemică. Sunt cărți care pun în scenă schimbarea. Sunt cărți care explică motivele din spatele unor acțiuni reprobabile. Nu sunt întotdeauna pledoarii care să vină în sprijinul femeii, din contră. Pentru unele personaje este doar șansa de a face lucrurile altfel, pentru altele este renunțarea la așteptări fanteziste și tardive și acceptarea propriului eu, pentru cele mai curajoase reprezintă o noua șansă și un nou drum către fericire și împlinire.
Miniaturista are acțiunea amplasată în Amsterdamul secolului al 17-lea. Nella Oortman are 18 ani și sosește în Amsterdam, în 1686, pentru a locui în casa proaspătului său soț, bogatul negustor Johannes Brandt. Nu și-a văzut soțul decât în treacăt când acesta a făcut aranjamentul căsătoriei cu tatăl ei, este îngrozită de această schimbare, este îngrozită de soț, de casa acestuia, de bogăția lui, dar mai ales de sora acestuia care locuiește împreună cu ei, Marin. Primește ca dar de nuntă din partea soțului o replică în miniatură a casei în care locuiesc pe care Nella se hotărăște să o mobileze apelând la serviciile unei miniaturiste. Corespondența și comenzile au loc prin schimburi de răvașe, iar piesele pe care Nella le primește de la creatoarea de miniaturi par să dovedească că aceasta știe toate secretele tăinuite de ea, de soț și de sora acestuia. Nella ajunge să fie îngrozită de piesele primite și de poveștile pe care acestea le insinuează. Dar care sunt secretele pe care Johannes și Marin le ascund cu atâta strășnicie?
Every woman is the architect of her own fortune.
În ciuda situației sociale, a lipsei de drepturi și a statutului femeii din aceea perioadă, Nella nu este o lașă și nu se lasă dominată. Reușește să-și impună autoritatea și să-și câștige respectul chiar și din partea celor care au disprețuit-o la prima vedere din cauza condiției ei de fată săracă, umilă și de la țară. Nella demonstrează că este o feministă puternică în ciuda epocii în care s-a născut și în spiritul căreia a fost educată.
Este cartea de debut a lui Burton și, citindu-i alte două cărți, sunt evidente maturizarea și creșterea ei literară, dar m-am bucurat de această carte și am așteptat cu emoție să văd ce-i rezervă Nellei viitorul.
Alte recenzii de la Jessie Burton:
