Mai avem timp să ne lăsăm copleșiți de imperiul emoțiilor? Mai citește cineva versuri în zilele noastre? Eu sper că da… Genul liric nu a murit, pe lângă poeții consacrați din literatura română continuă să apară nume noi la secțiunile de poezii din librării. Dragi iubitori ai genului, în continuare am ocazia să vă prezint cel mai recent volum de poezii al poetului Nely Vieru, intitulat „101 Fluturi de rugină”.
Într-o lume în care sunt foarte des promovate valorile materiale, mai există și persoane sensibile, care scriu și descriu cele mai intime și mai profunde trăiri…
Nely Vieru este unul dintre contemporanii care continuă să exploreze lumea subtilă a emoțiilor și are inspirația să reflecte rezultatul acestori explorări … în versuri.
În acest volum am întâlnit poezii cu vers alb, ca în cazul poeziilor Pete de rugină și Pete pe foi, dar majoritatea poeziilor sunt scrise în strofe și au ritm și rimă.
Așa cum sugerează titlul, subiectele preferate al autorului sunt fluturii și toamna, care vin și revin, în diverse ipostaze. Fluturi cu aripi de rugină, fluturi albaștri, fluturi de noapte, fluturi de vară târzie, fluturi vii și frunze moarte, fluturi albi și fluturi roșii, fluturi pe tavan … au ținut morțis să-l întâlnească pe Nely Vieru, iar el nu s-a sfiit să îi prezinte lumii întregi. Mai că îmi vine să afirm că la colecția de fluturi pe care o are … ar face invidios un entomolog.
Uneori fluturii au o notă nostalgică, așa cum se întâmplă în poezia care dă titlul volumului:
Fluturi de rugină dădeau un ocol,
pluteau pe aripi de vânt,
apoi se așterneau pe cuvânt,
covor de amintiri și de visuri,
peste trupu-mi pământ,
întomnându-mă flutur’!
alteori fluturii redau o notă mai optimistă, așa cum se întâmplă în poezia Maci înfloriți:
În mine e atâta primăvară,
iar fluturii țes din mătase visuri.
Și pentru a nu știu câta oară,
tresar și mă înalț fum din abisuri.
Dar acestea sunt doar câteva dintre subiectele abordate! Am remarcat faptul că multe dintre poezii au în centrul atenței dragostea, zidurile și abisul. Frământările existențiale, trecerea timpului și căutarea sinelui sunt alte subiecte care au ecou în această carte. Citez versurile cu care debutează poezia Sunt o clipă :
Sunt un fir de praf,
o umbră a unui eu minimal,
un fel de fum de felinar
plutind în neant,
un soi de tăcere
ca o petală de lumină
stinsă în noapte,
sunt mic, sunt nimic
aş putea spune, atât de mic
încât, de multe ori, nici nu mă văd,
nici nu ştiu de mai sunt,
oftat sau cuvânt
sau tăcere în vânt,
melancolic și trist.
Poeziile din această colecție sunt foarte variate, complexitatea lor nu poate fi cuprinsă în câteva citate. Fiecare poezie este specială, Nely Vieru și-a găsit un stil propriu de exprimare. Volumul de față m-a emoționat prin sensibilitatea mesajelor transmise și, în același timp, m-a impresionat prin diversitatea formelor de scriere, prin variațiile de ritm, rimă și măsură.
O altă notă atipică al acestui volum, o reprezintă poeziile în pereche precum Miresme în culori de vară – Așteaptă-mă, Pașii tăi – Pașii, Vibrații de toamnă – Inimi schimbate. Acestea reprezintă un frumos dialog versificat, pe care poetul îl are cu doamna Loreta Din (care este pictor și poet). De aici am tras concluzia că, niciodată nu știm cine sau ce trezește muza … și îl pune pe poet la treabă.
Cât trăiește un fluture? O zi! Pare ceva insignifiant, dar are timp suficient să treacă prin toate ciclurile vieții… Oare noi, oamenii, care trăim zeci de ani, avem o mai mare însemnătate dacă ne raportăm la miile de ani pe care le-a înregistrat umanitatea sau sutele de milioane de ani pe care le-a acumulat planeta noastră? Natura are un ciclu predeterminat … primăvara gădina înverzește, vara înflorește, toamna ruginește și moare… dar înainte să se sfârșească, rodește! Cred că despre acest rod este vorba în substratul acestui volum. Recomand cu căldură volumul “101 Fluturi de rugină” al lui Nely Vieru tuturor cititorilor care sunt dispuși să se lase purtați pe firul liric, în lumea introspecției.
Alte recenzii de la Nely Vieru:
