Cred că este a doua oară când sunt atât de nesigură în legătură cu părerea mea despre o carte. Dar parcă acum e și mai și ca înainte.
Cu toate că nu am citit nimic separat de la cele două autoare, auzisem deja foarte multe despre Jamie McGuire și despre Fericirea mea ești tu. Așa că am început Șoapte de iubire oarecum încrezătoare pentru că una din ele era deja foarte cunoscută și aveam încredere în talentul pentru care și-a căpătat faima.
Și am avut o lectură plină de surprize. De toate felurile. Începutul a fost puternic, original și promitea atât de multe! Avery, asistentă medicală și Josh, paramedic, se întâlnesc seara la semafor după muncă. Tocmai au ieșit din tură și sporovăiesc, așteptând să se schimbe culoarea semaforului. Din glumă și flirt nimeni nu se lasă, însă nu știe nici unul din ei că un accident le va schimba complet viețile.
Despre Josh îmi făcusem inițial o părere proastă din primul capitol. Fiind privit băiatul care ajunge numai între picioarele fetelor, nu și la inimile lor, Avery este sceptică și foarte precaută în privința lui, însă nici nu-l poate ignora după ceea ce s-a întâmplat în timpul accidentului.
Așa cum spuneam, începutul este extrem de promițător. Sensibilizează pe măsură ce cunoaștem cât mai multe despre personaje, odată ce vedem cât de dedicați sunt meseriei, dar pur și simplu ajunge într-un moment în care totul pare că deja se termină, sau că știi finalul și îți vine să închizi cartea.
După, a mai venit un moment care m-a surprins la culme. O răsturnare de situație care m-a uimit, dar care simțeam că nu trebuie să fie acolo. Părea puțin ciudată apariția acelui detaliu șocant, însă imediat ce am început să mă obișnuiesc cu el -ba chiar să-mi placă-, s-a terminat. Pur și simplu, am dat ultima pagină din carte și totul s-a terminat, în timp ce eu mă simțeam plină de întrebări și pe jumătate goală.
Încă mă gândesc, deși au trecut câteva zile, dacă finalul este lăsat la mâna cititorului, să îşi închipuie el continuarea. Dar nu îmi vine să fac asta. Vreau detalii sigure, și lucrul asta m-a făcut să caut un al doilea volum. Chiar sper că o să apară.
A fost o lectură interesantă, dar nu m-a satisfăcut complet ca la alte cărți. Probabil din cauza finalului, sau a personajelor care căzuseră într-un cerc aproape previzibil, dar am simțit la cartea asta că mă ridic și cobor atât de brusc, încât la final am fost epuizată și nu am avut o părere clară: MI-A PLĂCUT sau NU MI-A PLĂCUT.
În fine, pentru că nu sunt pusă doar pe criticat, vreau să spun că sunt unele aspecte legate de carte care sunt minunate. Povestea personajelor reprezintă o lecție de viață, niște ființe care se gândesc la muncă, dar bântuite de fantomele trecutului. Cele două autoare ne prezintă povestea lor în care se vindecă reciproc, însă un alt inamic intervine între fericirea lor. Vă las pe voi să descoperiți asta, să aflați acel detaliu despre care cred eu că este ciudățel și la final, de ce sunt nemulțumită.
Cu toate astea, recomand Șoapte de iubire pentru multele lucruri bune pe care le deține. Pentru povestea de dragoste originală și puternică, pentru citatele extraordinare și pentru lecția de viață care reiese.
Alte recenzii de la Jamie McGuire:
Doamne!Ce mai carte!Sfarsitul…fara cuvinte!Dar sper din tot sufletul sa fie si o continuare!