Cel mai mic Bigfoot este o frumoasă poveste pentru copii, în principal cu vârste cuprinse între 8-12 ani, însă poate fi citită de oricine, indiferent de vârstă. Jennifer Weiner ne învață să nu mai privim diferențele ca pe un dușman ci ca pe ceva personalizat ce ne face să fim unici în felul nostru. La urma urmei, a fi diferit nu înseamnă a fi ciudat, ci a fi TU, persoană distinctă, UNICĂ.
Alături de Millie și Alice învățăm să ne înțelegem pe noi, să privim dincolo de înfățișare, să legăm prietenii și să avem curajul de a ne apăra prietenii. Prin intermediul lui Jeremy și Jo, învățăm că oamenii, în general, sunt un grup violent, ce înainte de a încerca să înțeleagă, preferă să atace. Este, astfel, de datoria noastră, să nu ne lăsăm pradă dorinței de integrare dacă aceasta are drept consecință, rănirea celorlalți.
Jennifer Weiner ne aruncă în mitul lui Bigfoot, creatură mistică încă căutată de vânătorii de senzații și excepțional. Însă, în Cel mai mic Bigfoot, Jennifer Weiner ne creionează o poveste cu tâlc, menită să ne învețe ce înseamnă ”ciudățenia” și, mai ales, prietenia.
-Uneori, când ai un alt mod de a privi lumea, poate să dureze o vreme până când ceilalți copii te vor ajunge din urmă, zise ea într-un final.
Alice, la cei doisprezece ani, suferă de neintegrare. Nu are nimic din fragilul și grația copiilor de vârsta ei. Fiecare părticică din trupul ei pare a se revolta, nedorind să facă front comun și să o ajute pe Alice să devină o domnișoară grațioasă care să o apropie de ceilalți. Privită ca o ciudată, Alice este acel copil neintegrat, fără prieteni. Asta până ajunge în tabăra Centrul de Experimentare pentru Dragoste și Studiu.
-Oamenii au dreptul să fie… dreptul să fie cine sunt și să nu le fie frică, spuse Alice.
Millie este cea mai micuță din specia sa, numită de oameni Bigfoot. Nu are nimic din duritatea și forța semenilor săi. La asta se adaugă și fascinația ce o are față de Neîmblăniți și obiceiurile lor. Nu poate înțelege de ce este rău să înveți despre oameni, și nici de ce trebuie să stea atât de feriți și ascunși față de aceștia. Sentimentul constant de neintegrare, dar și o mare curiozitate, o împinge pe Millie să tranverseze lacul și să încerce să descopere cât mai mult despre Neîmblăniți.
Jeremy este copilul anost, lipsit de genialitate, născut într-o familie recunoscută pentru perfecțiunea sa. Pare că soarta a irosit geniul pe frații săi mai mari, iar pentru el nu a mai rămas nimic. Așadar este nevoit să se piardă în fața realizărilor celorlalți și să abordeze o altfel de cale pentru a ieși din anonimat. Legenda lui Bigfoot și credința că aceștia există, îl împing pe Jeremy în a face o adevărată obsesie. O obsesie ce-i va demonstra că oamenii, nu sunt pregătiți să deschidă ochii și să-i îmbrățișeze pe cei diferiți.
-Am venit aici să vedem monștrii! Unde-s monștrii?
-Nu sunt monștrii! strigă Jeremy. Își auzi vocea ezitând. Doar că sunt diferiți! Se întrebă- prea târziu, după cum observa- câți dintre acești oameni aveau arme, câți veniseră nu să găsească un Bigfoot, ci să vâneze unul. ”Ei sunt monștrii”, își zise el, uitându-se la mulțimea agitată care scanda. Jo stătea cu capul plecat și nu vedea decât partea de sus a șepcii de baseball. ”Ei sunt monștrii, iar eu și Jo suntem ciudățeniile.”
Când Millie și Alice se cunosc, punți de legătură și prietenie se formează. Acel tip de prietenie sincer pe care doar copii îl pot lega. Una în care a fi diferit înseamnă a fi perfect, iar a fi perfect înseamnă a fi TU. Pentru prima dată, un Îmblănit pășește în lumea unui Neîmblănit. Fiecare va descoperi în celălalt ceea ce lui îi lipsește și totodată va înțelege și de ce a fi diferit nu înseamnă a fi ciudat, ci o altfel de perfecțiune.
Oamenii văd ce vor să vadă. Dacă vor să vadă un Bigfoot, atunci asta o să creadă că sunt.
Vă invit într-o poveste despre neadaptarea într-o lume care nu acceptă să fii diferit, în care Jennifer Weiner ne arată că a fi ”imperfect” înseamnă a fi tot ceea ce trebuie pentru a deveni un prieten curajos ce îi poate învăța pe ceilalți ce înseamnă acceptarea și generozitatea.
Un volum disponibil şi pe site-ul Editurii RAO.
Alte recenzii de la Jennifer Weiner:
