Kobo Abe ( 7 martie 1924- 28 ianuarie 1993) este psudonimul lui Kimifusa Abe, scriitor japonez născut la Tokio, care a trăit în Manciuria. A luat diploma de medic a Facultății Imperiale de Medicină din Tokio cu condiția să nu practice niciodată. Membru al Prtidului Comunist, de unde a fost exclus in 1960, a fost scriitor, inventator, fotograf, director de trupă de teatru. Consacrarea a cunoscut-o cu romanul ”Femeia nisipurilor” ( Suna no onna).
Romanul, publicat pentru prima oară în anul 1960, este o încercare de redefinire a eului, o continuă remodelare a felului de conjugare a existenței în balanța trăirilor cotidiene, a simțurilor imediate, încă nesedimentate, care trăiesc în faza lor empiricăîn prizonieratul purgatoriului senzorial, cu mult înainte de a fi trecute prin furcile caudine ale rațiunii.
Această magnifică și acaparatoare creație al ui Kobo Abe pune într-o postură inedită tangajul pierderii identității, al recereionării felului de a fi al modernistului homo sapiens, pus dintr-o dată în situația supraviețuirii într-un mediu rudimentar, acolo unde lupta pentru următoarea zi și instinctul animalic ce zace ascuns în fiecare om, capătă o cu totul altă nuanță, ușor neverosimilă, cu accente de disperare, sucombate totuși în stilul stoic caracteristic în anumite ipostaze filosofiei existențiale nipone.
Profeorul Nikki Junpei, entomolog amator, dar totuși extrem de pasionat, ajunge într-un sat izolat, înghițit aproape în întregime de expansiunea continuă a nisipurilor, trezindu-se prizonier alături de o văduvă încă tânără și atractivă. Este abolut fascinant modul în care Kobo Abe descrie lupta pentru supraviețuire, una amalgamată cu instincte primare, reprimate și nu prea, cu erotismul trăit prin ochii unui personaj care la un momentdat crede că nu va trece de acest capitol al vieții lui, cu ticăitul clepsidrei care se scurge într-un ritm necunoscut moderniștilor care au uitat să mai privească cerul.
Cele două elemente primordiale, Alfa și Omega al acestei creații, sunt Nisipul și Apa, care joacă pe rând rolul Întunecatului și Luminatului într-un șotron al vieții care nu trebuie neapărat înțeleasă ci mai degrabă trăită, fără axiomizări care mai târziu se vor preschimba în iluzii, fără contorsionate semne de întrebare.
Lumea trăită în doi, între un El și o Ea, într-un nou Paradis, într-o geometrizare paștizată de simțuri netrunchiate, asta ne oferă Kobo Abe în capodopera sa, concepută într-un stil propriu, crestând adevăruri irefutabile în trupul de taciturnă stâncă al prejudecăților nejustificate. Ocolind ferchezuirile metaforelor strangulatorii, el oferă o nouă modalitate de a striga, răsfirând disperarea taman acolo unde nimeni nu se așteptă să-l găsească, în vâtrejul tăcerii și în necuvintele buzelor și în elocvența indestructibilă a unor gesturi sincere.
Este o carte pe care o recomand cu mare drag, genul de carte pe care nu trebuie să o ratați!
Lectură plăcută vă doresc!
Alte recenzii de la Kobo Abe:
