Mihail Bulgakov este în mintea mea o parte din trioul fantastic al literaturii ruse, respectiv : Dostoievski, Tolstoi și Bulgakov. Cunoscut pentru capodopera Maestrul și Margareta, eu îl am în minte drept autorul acelei cărți istorice Garda albă a cărei parte a doua nu o am. Acești trei autori au făcut cunoscută și faimoasă literatura rusă, dar nu au nicio legătură unul cu celălalt în privința stilului. Dostoievski scrie larg, pe întinderi mari, cu adânci introspecții și descrieri care pot face cititorul să lase cartea din mână, Tolstoi se bazează pe prezentarea unui fapt sau a unei părți/ pături a societății în general, iar Bulgakov m-a fermecat cu ale sale povestiri din cei patru ani în care a profesat ca medic, are acțiune, dramatism, mister și suspans. Nu au nicio legătură și totuși se completează formând din operele puse una lângă alta un întreg, viața în Rusia in secolul al XIX-lea și mai târziu.
Ouăle fatale de Mihail Bulgakov este o povestire în care autorul reușește cu măiestrie să îmbine fără semne fantasticul și realitate. Astfel vedem povestea de viață a unui cercetător in zoologie care își pierde soția din cauza pasiunii pentru munca sa și care, datorită unor studii și eforturi susținute, va descoperi o rază de lumină sub influența căreia din ouăle de broască ies în timp foarte foarte scurt mormoloci, cresc, se maturizează și se reproduc la infinit. Se face vâlvă în presă, lumea numește acea rază raza vieții.
Modul rapid în care se succed lucrurile, plecarea soției, anii de dezolare și refugiu în studiu fără mari recunoașteri în cadrul științei, trecerea anilor rapid și ascensiunea în lumea științei, decoperirea și nebunai care va începe, mă face să mă gândesc la stilul lui Saramago. Modul cum în spiritul anilor ’20 se desfășoară viața cercetătorului, cât de real și de veridic pare totul, mă fac să mă gândesc la Eseu despre orbire sau la Intermitențele morții.
Lumea liniștită în care trăia se transformă într-un haos total când raza creată de cercetătorul Persikov va crea monștri precum reptile și struți uriași. Lupta pentru supraviețuire și restabilire a păcii și liniștii devine acerbă.
Oare vor reuși oamenii să readucă viața pe făgașul normal? Ce se va întâmpla cu cercetătorul și cu descoperirea care promitea atât de mult? Va distruge ce a creat pentru binele omenirii și al său implicit?
Bulgakov reușește să-și țină cititorii cu inima la gât până la finalul povestirii, așa că trebuie să citiți Ouăle fatale!
Eu am un obicei și as zice că este unul bun: când îmi place o carte de un autor, îl caut și îi citesc toată opera. Așa îl înțeleg mai bine și totodată simt că am învățat de la el tot ce avea de transmis.
Alte recenzii de la Mihail Bulgakov:
Esenta acestei opere nu sta in „magnetul” sau. Intr-adevar, este o nuvela captivanta, care te tine cu sufletul la gura. Dar ea este, de fapt, o satira, o fresca, o critica a revolutiei bolsevice din 1917!
Scriitorii rusi nu trebuie cititi pt ca intretin si distreaza cititorul. Ei trebuie cititi pt profunzimea scrierilor si pt modul in care redau realitatile vremurilor (fie ele vremurile bolsevice, leniniste, staliniste ori altele).