Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă ce urmărește traiectoria morală și tortura interioară a unui om simplu care vrea să-și depășească propria condiție.
Nuvela are prin definiție puține personaje, prin urmare actorii acestui film de scurt metraj sunt: Ghiță, omul cinstit care va fi supus unor încercări, Ana, soția sa, bătrâna, soacra lui Ghiță, Lică, sămădăul care le va da viața peste cap, cei doi copii și polițaiul Pintea.
Ghiță este nemulțumit de condiția sa de om sărac și vrea să se mute, să cumpere o cârciumă într-un colț uitat de lume. Formează un cuplu fericit cu Ana și se înțelege bine și cu soacra, deci va fi susținut în decizia sa de întreaga familie. Lucrurile păreau că merg pe o pantă ascendentă până când în viața lor apare sămădăul Lică, un om puternic, temut de oamenii din zonă și care face afaceri ilegale. Ghiță se va simți amenințat și pe bună dreptate pentru că Lică îi dă clar de înțeles că dacă nu face ce vrea el, nu va sta mult în acea cârciumă. Să rămână cinstit, dar să zboare din acel loc sau să se alieze cu acel om fioros? Frământarea lui începe din acest punct și îl va transforma într-o brută, dar ceea ce face greșit este că se îndepărtează de femeia care îl iubește și pe care o iubește și îi ascunde temerile sale. Împreună ar fi luat cea mai bună decizie, dar el devine solitar și crud, pe când ea nu știe ce să mai facă să-i intre în voie. Îl vedem cum nu doarme noaptea gândindu-se ce să facă, se împrietenește până la un punct cu jandarmul Pintea și îi promite că îl va ajuta să-l prindă pe Lică, dar nu merge până la capăt. Ghiță este un personaj slab, care încolțit de oameni vicioși și răi, forțat de împrejurări devine exact ceea ce ura la început și ce nu credea că va ajunge vreodată.
Moara cu noroc este un simbol: pentru călătorii obosiți de drum, prilej de bucurie, un ceas de răgaz, dar pentru cei care au trăit în ea, locul în care familia lor se va dezbina, se vor îdepărta până se vor omorî între ei și vor distruge și locul acela.
Bătrâna este vocea sorții, cea care, cumva, prin înțelepciunea dată de vârstă, știe că se va sfârși rău. La început face cum vrea ginerele său, dar are reineri în privința dorinței lui de îmbogățire, presimte că acest lucru nu se poate face decât prin căi necurate.
Este interesant de văzut procesul de conștiință al lui Ghiță pe tot parcursul cărții: cum se opune ideii de ilegalitate, cum se teme, cum se gândește la Ana și la copii, cum prevede viitorul, câte întrebări își pune, cum încearcă să reziste răului care îl corupe încet-încet. În fond, Ghiță este doar un om bun care, plecând de la ideea de a oferi familiei sale un trai mai bun, a fost atras în noroi, în întuneric de către un om mai puternic decât el. Drumul spre Rai este pavat cu intenții bune. Într-un fel, Ghiță este și mândru pentru că dacă nu ar fi fost, s-ar fi întors fără nicio problemă în locul din care venise, dar pentru el acea decizie era un pas înapoi pe care nu voia sa-l facă.
Moara cu noroc prezintă anumite similarități cu Crimă și pedeapsă de F. Dostoievski din punct de vedere al procesului de conștiință, doar că la Ghiță chinul are loc dinainte să ucidă. Crima este într-un fel eliberarea lui, și-a vărsat furia pe Lică asupra Anei care s-a trezit prinsă la mijloc și a cedat celui mai puternic. Destinul pedepsește abaterile de la moralitate prin mâna lui Ghiță, apoi prin însăși mâna lui Lică. Aflând trădarea Anei, Ghiță o omoară, iar Lică se sinucide decât să fie arestat.
Pentru ca locul să se purifice, să devină curat din nou, cârciuma arde. Doar bătrâna și copiii scapă, semn că doar cei nevinovați au fost cruțați de mâna dreapta a destinului.
Alte recenzii de la Ioan Slavici:
