Mi-a căzut cu tronc Rebreanu. De la o vreme tot la el mă întorc. După “Jar” am zis că trebuie să mai explorez opera lui Rebreanu și să recuperez și alte romane de referință ale literaturii române. Și iată-mă ajunsă la “Amândoi”. O carte în care realismul și suspansul prevalează. Am stat lipită de ea și am urmărit cu sufletul la gură să aflu deznodământul.
Văzând titlul
romanului mi-am imaginat că este vorba despre o poveste de dragoste, în care eroii sunt un El și o Ea cuprinși în vâltoare sentimentelor. Dacă aș fi făcut vreo asociere cu o crimă ar fi fost doar în contextul săvârșirii unei nelegiuiri de către cei doi, de către “amândoi”.
Este un roman polițist clasic în care se investighează asasinarea a doi bătrâni. Fiind bogați și avari, cei doi bătrâni sunt găsiți uciși în casa lor din Pitești. Tânărul anchetator, Aurel Dolga este cel care investighează crimele încercând să descurce ițele. Rufele murdare ale familiei sunt spălate în public, se deschid răni vechi și se încep scandaluri noi.
Cu cât avansăm în istorie personajele prind contur și capătă individualitate. Aflăm despre cele două victime că nu aveau copii, însă munceau și adunau la ciorap o avere impunătoare. În același timp erau avari și strângători. Ilarie Dăniloiu era negustor la origine și fiindcă era bogat și influent, a fost luat în partid ajungând în final senator.
Pretendenții la moștenire nu întârzie să apară. Fratele și sora lui Ilarie se consideră principalii beneficiari. Fratele, Spiru Dăniloiu, un bătrân greoi și prostănac și în același timp șiret ca un vulpoi. Sora, Aretia Delulescu, o femeie săracă, credincioasă, voinică, bărbătoasă și încăpățânată, dar foarte cinstită. Felul în care se certau de la moștenire fratele și sora, atunci când celălat frate stătea încă pe laiță este probabil una dintre realitățile nefericite care există în multe familii de înstăriți.
Deznodământul este unul surpriză, nu l-am putut prezice. Dar, ceea ce m-a impresionant în mod special a fost cauza omorului.
Recomand!
Alte recenzii de la Liviu Rebreanu:
