Ce ai face dacă ai ajunge la 63 ani și ai descoperi că soțul tău căruia i-ai dedicat întreaga viață defapt te înșeală? Ți-ai abandonat cariera de dragul familiei, pentru a crește și îngriji copiii soțului tău. Ai făcut din căminul familial, prioritatea vieții tale. Ce faci când descoperi că trăiești în minciună? Păi bine, dacă ai destul curaj, o iei de la capăt.
Pe la început aveam impresia că-l descopăr pe Ove metamorfozat în femeie. Aceeași luptă pentru dreptate și onestitate o avem și aici. Treptat însă, am descoperit un personaj cu trăsături noi, un alt personaj demn de admirat. Simpatică băbuță e Britt-Marie. O băbuță grijulie, plină de compasiune și dragoste.
Trebuie să menționez că există o legătură între acest roman și “Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”. În “Bunica…” o descoperim pe Britt-Marie care pare o băbuță agasantă și care își bagă nasul unde nu-i fierbe oala. Ajunge să ne enerveze la un anumit moment. Aici însă, ajungem s-o cunoaștem cu adevărat, o compătimim și chiar îndrăgim spre final. Prin urmare, vă recomand să citiți mai întâi “Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” și apoi “Britt-Marie a fost aici”.
Britt-Marie nu era agresivă, ea doar își făcea griji pentru toți.
Ai nevoie de mulți ani pentru a afla un om, o viață întreagă. Anume aceasta face din casă, acasă.
La o anumită vârstă, aproape toate întrebările pe care omul și le pune se reduc la una singură: Cum îmi trăiesc eu viața?
Viața este mai mult decât locul tău în ea, mai mult decât tu însuți, viața este un tot întreg; o bucățică din tine în altcineva, sunt amintiri, pereți, dulapuri…