Ce preț are iubirea, dacă nu ești alături de om când el are nevoie de tine?
Dragostea nu este neapărat focuri de artificii și orchestră simfonică.
Un alt roman de la Backman care degajă căldură și liniște. Același stil ușor, dar plin de subtilități inteligente; același umor fin care te face să te îndrăgostești de eroina romanului.
Ce ai face dacă ai ajunge la 63 ani și ai descoperi că soțul tău căruia i-ai dedicat întreaga viață defapt te înșeală? Ți-ai abandonat cariera de dragul familiei, pentru a crește și îngriji copiii soțului tău. Ai făcut din căminul familial, prioritatea vieții tale. Ce faci când descoperi că trăiești în minciună? Păi bine, dacă ai destul curaj, o iei de la capăt.
Pe la început aveam impresia că-l descopăr pe Ove metamorfozat în femeie. Aceeași luptă pentru dreptate și onestitate o avem și aici. Treptat însă, am descoperit un personaj cu trăsături noi, un alt personaj demn de admirat. Simpatică băbuță e Britt-Marie. O băbuță grijulie, plină de compasiune și dragoste.
Trebuie să menționez că există o legătură între acest roman și “Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”. În “Bunica…” o descoperim pe Britt-Marie care pare o băbuță agasantă și care își bagă nasul unde nu-i fierbe oala. Ajunge să ne enerveze la un anumit moment. Aici însă, ajungem s-o cunoaștem cu adevărat, o compătimim și chiar îndrăgim spre final. Prin urmare, vă recomand să citiți mai întâi “Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” și apoi “Britt-Marie a fost aici”.
Britt-Marie nu era agresivă, ea doar își făcea griji pentru toți.
Ai nevoie de mulți ani pentru a afla un om, o viață întreagă. Anume aceasta face din casă, acasă.
La o anumită vârstă, aproape toate întrebările pe care omul și le pune se reduc la una singură: Cum îmi trăiesc eu viața?
Viața este mai mult decât locul tău în ea, mai mult decât tu însuți, viața este un tot întreg; o bucățică din tine în altcineva, sunt amintiri, pereți, dulapuri…
Se încarcă ofertele din librării…
