Spre miezul noptii, la primele semne de viscol, la sectie suna un telefon. Locotenentul Dumitrascu raspunde. O femeie "in varsta si bolnava“, cu glasul sugrumat, cere sprijin: "Ajutor! Salvati-ma, oameni buni… sunt plina de sange… Mor… Oameni buni…“. Convorbirea se incheie. Misterioasa intamplare declanseaza o actiune palpitanta. Un adevarat deliciu literar, cartea Rodicai Ojog-Brasoveanu ne provoaca sa elucidam un mister socant. Il intrerupse telefonul. Aflat in picioare, locotenentul Dumitrascu ridica receptorul. - Da, militia... Un glas vatuit - "femeie in varsta si bolnava", califica reflex Andrei - repeta, incercand parca sa se asigure: - Militia...? Ajutor! Salvati-ma, oameni buni... Andrei, tulburat - glasul ii transmisese instantaneu panica - se balbai: - Ce s-a intamplat?... Cum va numiti?... [...] - Sunt plina de sange... mor... Oameni buni... Convorbirea se intrerupse. Andrei, tulburat peste masura, ramase cu receptorul in mana. Striga de cateva ori "alo!" Traian isi reveni primul.
