Asculta cum canta vantul. Pinball, 1973

Ascultă cum cîntă vîntul a fost ecranizat în 1981 de regizorul japonez Kazuki Omori.   Alcătuind, împreună cu În căutarea oii fantastice, halucinanta „Trilogie a Șobolanului”, romanele Ascultă cum cîntă vîntul (1979) și Pinball, 1973 (1980), reunite în acest volum, prefigurează nu numai fascinația lui Murakami pentru literatură și cultura occidentale, ci și unele dintre temele predilecte ale operei sale: singurătatea individului, nevoia de tovărășie sau zădărnicia existenței. Cele două romane păstrează continuitatea anumitor decoruri (pitorescul Bar al lui J) și personaje (naratorul fără nume, J și Șobolanul); Ascultă cum cîntă vîntul urmărește peripețiile unui student la biologie întors în orașul natal în perioada vacanței de vară și complicatele sale relații amoroase. Pinball, 1973, cel de‑al doilea roman, se concentrează asupra pasiunii lui obsesive pentru jocul de pinball și vieții de zi cu zi în alienantul Tokyo, alături de misterioasele gemene 208 și 209, ascultînd muzica, fumînd, bînd bere sau mîncînd cartofi prăjiți.   „În romanele lui Murakami nu există chimono, bonsai și tatami. Proza lui e străbătută de o mare admirație pentru cultura occidentală, mai ales cultura pop americană din anii ’50-’60. Lăsînd la o parte numele unor locuri, ale unor mîncăruri, personajele sale ar putea foarte bine să trăiască în Santa Monica… Produse ale unei culturi prospere, rafinate, manifestă un soi curios de ennui american și se plîng întruna de viețile lor superficiale și materialiste.” (Los Angeles Times)   „Dispariții misterioase și tristeți la fel de inexplicabile, chiar și nebunie – așa arată sumbrul peisaj psihologic în care Haruki Murakami își așază romanele. Geografic, e vorba despre Tokyo, însă ar putea fi oricare dintre orașele vaste, nemiloase ale lumii, unde oamenii se pierd precum lacrimile în ploaie.” (The Economist)   „Pentru Murakami, adevărul se află în afara lumii organizate de vorbire. Romanele lui subliniază adesea valoarea muzicii ca antidot la îngustimea cuvintelor. Muzica ancorează lumile personajelor sale, dar le și iluminează, iar discografia cuprinsă în scrierile lui este o cheie de interpretare.” (The Times Literary Supplement)