Aurul maorilor. Trilogia Kauri Vol.1

Aurul maurilor. Volumul 1 din trilogia Kauri O iubire adolescentină devine punctul central al unei povesti care vă va purta din Irlanda în Noua Zeelandă. Doi tineri, despărțiți de o lume, reușesc să își împlinească destinele pe țărmuri îndepărtate, fără să știe că tot ce își doresc mai mult se găsește... chiar în fața lor. Cum îi vor afecta anii și experiențele trăite unul departe de celălalt? Și, mai presus de orice, vor regăsi iubirea pe care nu au uitat-o niciodată? Fragment din volumul "Aurul maorilor (Trilogia Kauri Vol.1)" de Sarah Lark:   - Însă n-o să rămân eu aici definitiv! îi destăinui Ian în cele din urmă. Nu sunt mulți bani în țara asta. Suficienți cât să trăiești, dar dacă vrei puțin mai mult... Nu, eu sunt atras de partea cealaltă a mării bălți! Vreau să-mi încerc norocul! - Serios? întrebă Kathleen, dintr-odată extrem de interesată. Negustorul de cai era primul care nu vorbea despre emigrare doar din cauza nevoilor, ci părea să se bucure sincer de nouă tare. - Un... Un prieten de-al meu vorbește și el despre asta, zise Și eu... Eu... Ian îi aruncă o privire piezișă. - Și tu ai avea chef? Deci, prin asta, tu ești o excepție. Cele mai multe dintre fetele cărora le povestești despre Lumea Nouă încep să tremure de nu le mai oprești... - Păi da, drumul până acolo... - Drumul până acolo! pufni Ian. Bine, sigur că o să fie destul de incomod și prea multă mâncare nu o să fie, dar în comparație cu ceea ce primești aici de mâncare... Deși tu îmi pari în continuare bine hrănită, drăguțo! O față tare simpatică! Și încă una deșteaptă... O vreme, merseră mai departe în tăcere. Apoi, Ian o privi Kathleen, care tremura de frig, cu un nou interes. - Ți-e frig, drăguțo? întrebă el, aparent grijuliu, și scoase la iveală o pătură. I-o puse lui Kathleen pe umeri, trăgând-o în același timp mai aproape. - Vino, te încălzesc eu!  Kathleen era fericită, pentru că tocmai trecuseră de tăbliță care marca intrarea în localitatea Wicklow. - Și nici măcar nu trebuie să fie chiar America, zise apăsat Ian, în timp ce mâna lui se plimba pe sub pătura trecând peste umerii lui Kathleen până la decolteu. Kathleen se trase cu putere de lângă el. - Poți... Poți să mă lași să cobor aici, te rog? întrebă ea. - Aici? râse Ian. Dar aici suntem practic tot în sălbăticie, drăguțo... lntr-adevăr, acolo era o suburbie în care se găseau căsuțe nostime și grădini printre ogoare mai mici. Trebuie că se aflau la o depărtare de vreo șase kilometri de centru, de chei și de taverna lui Barney. - Mătușa mea... Locuiește pe aici pe undeva, susținu Kathleen. - Ah, da, mătușa, o ironiză Ian. Să nu te duc până la ușă? Kathleen scutură din cap. - Nu, nu, mulțumesc. Ai făcut deja destule... Adică, e destul... Am apelat deja destul la serviciile tale. Restul drumului îl pot străbate pe jos. Mulțumesc mult, Ian! Tânărul își încruntă sprâncenele și trase de frâie. Căruța se opri pe dată. - Dacă insiști... Dorința ta îmi e porunca! Și poate că ne mai vedem prin sat! Făcu un semn cu mâna la căciulă. Kathleen se dădu jos de pe capră și se strădui să-i zâmbească. - Sigur că da... Duminica, la biserică, dacă treci pe acolo... La sfârșit de săptămână, Patrick și Ian Coltrane erau deseori plecați, motiv pentru care Ian nu știa nimic, de bună seamă, despre relația ei cu Ralph Trevallion. Altfel, ar fi tachinat-o cu siguranță. Ian o mai salută încă o dată și puse apoi caii să o pornească din nou la trap. Kathleen spera din tot sufletul să nu mai trebuiască să-l vadă vreodată."