In Tara Norului Alb

O sagă de familie plină de culoare în minunatele ținuturi din Noua Zeelandă.   Londra, anul 1852: Două tinere femei pornesc la drum spre Noua Zeelandă. Pentru ele, călătoria reprezintă începutul unei vieți noi – ca viitoare soții ale unor bărbați pe care nu-I cunosc. Nobila Gwyneira a fost promisă fiului unui bogat „baron al oilor" și tânăra guvernantă Helen a acceptat să se mărite cu un fermier. Destinul lor se va împlini în această țară străină, care le-a fost descrisă ca un paradis. Oare își vor găsi fericirea și dragostea la celălalt capăt al lumii? Un roman fascinant despre dragostea și ura, încrederea și dușmănia a două familii ale căror destine se întrepătrund. Din trilogia În Țara Norului Alb fac parte: • În Țara Norului Alb • Cântecul maorilor • Strigătul păsării kiwi Fragment din romanul "În Țara Norului Alb" de Sarah Lark:   "Gwyneira nu fu dezamăgită. Ce-i drept, văzu o așezare mică, da, se poate, însă era obișnuită cu asta din satele din Țara Galilor. Ceea ce o fascină însă era peisajul din spatele orașului: pășuni infinite se întindeau în soarele amiezii târzii și dincolo de câmpii se ridicau maiestuos munții, în parte acoperiți de zăpadă. Se aflau, cu siguranță, la mii de mile, dar aerul era așa de curat, încât părea că pot fi atinși. Câțiva dintre copii își întinseră mâinile spre ei. Priveliștea amintea de peisajul din Țara Galilor sau de cel din alte părți ale Angliei unde pășunile se învecinau cu dealurile; de aceea Gwyneira și alți imigranți îl găsiră familiar. Însă totul părea să fie mai curat, mai mare, mai întins. Nu se vedea niciun staul, niciun zid nu îngrădea peisajul și doar rareori se putea vedea câte o casă. Gwyneira resimțea un sentiment de libertate. Pe aceste întinderi nesfârșite va putea să meargă la galop, iar oile se puteau risipi pe un teritoriu imens. Niciodată nu se va pune problema că iarba nu ajunge sau că va trebui să mai reducă numărul animalelor. Aveau pământ din belșug! Furia lui Gerald se liniști în clipa în care văzu chipul fetei radiind de atâta bucurie. Pe el se oglindea un sentiment de fericire, pe care îl resimțea și el ori de câte ori își vedea țara. Gwyneira se va simți aici acasă. Poate că nu îl va iubi pe Lucas, însă va iubi cu siguranță această țară. Helen ajunsese la concluzia că trebuie să se organizeze. Ceea ce vedea aici nu era nici pe departe ce își imaginase, însă toată lumea o asigurase că Christchurch era o localitate în plină dezvoltare. Orașul va crește. Vor exista școli și biblioteci și poate că ea va avea posibilitatea să contribuie la fondarea lor. Howard părea un bărbat interesat de cultură, cu siguranță că o va sprijini în acest sens. Și, în definitiv, nu trebuia să iubească țara, ci trebuia să-și iubească soțul."