Sper că unii dintre cititori ar putea fi interesaţi de acele mici povestiri ale soldaţilor lui Napoleon atât de mult încât să le urmărească până la locurile din care izvorăsc. Vremea aceea era bogată în material milităresc, o parte din el fiind cel mai uman şi mai pitoresc pe care l-am citit vreodată. Lăsând deoparte lucrările istorice sau biografiile conducătorilor, rămâne o cantitate uriaşă de mărturii scrise chiar de către luptători, care descriu sentimentele şi experienţele lor, relatate &icîrc;ntotdeauna din punctul de vedere al categoriei de arme căreia îi aparţineau. Cavaleria s-a bucurat de scriitorii ei de memorii. Astfel, De Rocca în ale sale „Memorii asupra războiului francezilor în Spania” a povestit despre un husar, în vreme ce De Naylies în ale sale „Memorii din războiul din Spania” redă aceleaşi campanii din punctul de vedere al unui „dragoon”. Apoi avem „Amintirile militare ale Colonelului Gonneville”, care tratează o serie de războaie, incluzându-l şi pe cel din Spania, ca fiind văzute de sub cască cu boruri de oţel şi cu creastă a unui cuirasier. Proeminente printre toate aceste lucrări – şi printre toate memoriile militare – sunt faimoasele amintiri ale lui Marbot. Marbot a fost un chasseur (vânător), aşa că din nou obţinem punctul de vedere al Cavaleriei. Printre alte cărţi care pot ajuta la înţelegerea soldatului napoleonian eu aş recomandă „Caietele căpitanului Coignet”, care tratează războaiele din punctul de vedere al soldatului Gărzilor, şi „Memoriile sergentului Bourgoyne”, care a fost subofiţer în acelaşi serviciu. Jurnalul sergentului Fricasse şi Amintirile lui Fézenac sau ale lui de Ségur completează materialele cu care am lucrat în &icîrc;ncercarea mea de a da o atmosferă istorică şi militară adevărată unui personaj imaginar.
Descoperiţi fermecătoarele „minciuni adevărate” ale brigadierului Gerard! O carte de referinţă ce se &icîrc;nscrie în panoplia legendelor de capă şi spadă. Oglindă fidelă a savuroaselor vremuri din faimoasele aventuri ale celor trei mușchetari ai lui Dumas.
