Aventurile lui Huckleberry Finn

Aventurile lui Huckleberry Finn, acest roman care s-a bucurat și se bucură încă de interesul publicului, pare scris în joacă. Avem însă, fără îndoială, prima epopee autentică a sudului american și, cu siguranță, cea mai cunoscută, de un umor extraordinar și de o profunzime a observației experimentată mult mai târziu de adepții realismului. Povestea este simplă. Huck Finn, micul vagabond al orășelului sudist de pe malul fluviului, a fost adoptat de o văduvă cumsecade, ceea ce știm din Tom Sawyer, are un disconfort explicit în relație cu sistemul educațional, pe care încearcă să îl evite. În privința interdicției de a fuma, Huck ajunge la înțelegere cu văduvă care-l adoptase pentru a-l „civiliza“, să mai aprindă câte o pipă, dar pe ascuns. Sora văduvei, în schimb, e persoana care-l face pe Huck să disprețuiască fundamental viața „civilizata“ și „regulile ei idioate“. Aventurile extraordinare, dar și cele cu totul obișnuite ale lui Huckleberry Finn au facilitat de-a lungul deceniilor de lecturi multiple înțelegerea psihologiei copilului, facultate a romanului conferită de filtrul adolescentin care rafinează perspectiva asupra lumii. Astfel, societatea americană și, prin extensie, umanitatea debutului de secol al XIX-lea nu sunt altceva decât proiecții ale lui Huck, un personaj literar, dar, e drept, unul înzestrat cu umor, luciditate și spirit contestatar. - Lucian Pricop