Teocrit din Siracusa (315–250 î. Hr.?) este creatorul idilei, specie lirică în care dialogul se îmbină armonios cu narațiunea, debarasându-se de balastul mitologic caracteristic Școlii alexandrine, adversară epopeii și adeptă poemului scurt. I-a servit drept model o formă de poezie specifică folclorului sicilian, numită „Bucoliasmos“ - Întrecere poetică și muzicală între doi păstori care se provocau unul pe altul în măiestrie, intonând cântece simetrice ca întindere și structură, cu subiecte asemănătoare sau apropiate; un al treilea pastor dădea verdictul cu privire la izbânda artistică. Decada Bucolicelor, numite și Ecloge (Poezii alese), constituie prima opera majoră a lui Vergiliu, care a redactat-o între anii 42–39 î. Hr., având ca principala sursă pe Teocrit, corifeul pastoralei alexandrine. Ele au apărut separat, mai înainte de a fi adunate într-un ciclu. Frumusețea dialogurilor le-a adus pe scenele teatrelor, unde au fost recitate frecvent, sporind popularitatea autorului. Astfel, pastorală a cucerit inimile cîti-torilor și ale spectatorilor metropolei române.
