Ca un gratar de mici. Un picior de plai, cu spitul

„Băi, fii atent! Melcușorule… Să-mi lași cartea-n pace. Cu tine vorbesc, tu, cel cu nume de urbe port-dunăreană. (Nu e Călafat. Dar e-n zona… Știe el ce vorbesc.) Mi-ai luat Senatorul și l-ai maimuțărit. De ce n-ai talent? Mi-ai umblat și în proze. E frumos să pui mâna? Nu te baza că nu există critici de film, adică cineva care să observe și să-ți bată obrazul. Ți-l bat eu, și dacă te mai prind cu raptul prin ogradă ce-mi aparține, am să te iau de ceafă-ți și-am să te dau cu boticul în murdărie ca pe un mat.“ – Autorul Un roman (Ca un grătar de mici) și o nuvelă (Un picior de plai, cu spițul) scrise parcă pe nerăsuflate, așa cum vor fi cu siguranță citite. Personaje și întâmplări rupte din imediata noastră apropiere, conform unui scenariu lipsit de patetism și menajamente. „Sare în ochi verva autorului, scrie în draci, o forță impetuoasă centrifughează cuvintele. E aceeași tăietură nervoasă ca în filmele lui, care te subjuga și te provoacă să gândești, n-are cum să te lase indiferent, ori îl înjuri, ori îți place, călduțul n-are loc în pagini, aceeași atenție la detalii, asezonată cu ironie, cinism și sarcasm.”  - Alexandru Petria „Vocație literară au avut mai mulți cineaști, Pasolini fiind, poate, exemplul cel mai celebru. Dar la Daneliuc frapant e faptul că, din momentul în care începe să scrie literatura, el se dedică în totalitate noii și acaparantei îndeletniciri, refuzând (sau nemaiavând timp) să se mai consacre celei de-a șaptea arte, deși aceasta i-a adus notorietatea binemeritată.”  - Antonio Patras