Cîrpea Nea Nicu două fraze, hai cinci, și odată se oprea în suspensie sau o luă în sus, întărind tonul, știi despre ce vorbesc, de parcă aștepta să te prinzi că e nevoie de aprobări unanime. Măi, și dă într-o bîlbă la Dinamica Structurii Sociale, de-am crezut că-i cade plosca acolo, nu mai ieșea din îmbîcliteală, horcăia, așa cum înghiți pe partea cealaltă. Există zvonul că ar fi avut o pungă pentru scăpări de lichid, atașată de piciorul prezidențial. Se făcuse roșu ca sfecla. Coana Leana, Bobu, tot rîndul întîi din prezidiu începe s-aplaude. Am zis, gata, asta-i minunea Ta, Doamne, asta-i sfîrșitul! De unde, era obișnuit, avea tehnică… Șleorpăia de cîteva ori din limbă, pe dinafară, s-o încălzească, și o luă de la capăt. Mai acoperea și poporul rușinea, creștinește, cu Ceaușescu – România!, chipurile nu băgase nimeni de seamă: secrete de stat.” „Da. Rușine… Asta simți. Cea mai borsită și mai veninoasă dintre rușini. Ieșise cu ea pe ușa din Batistei și o purtase tot drumul. Cum am putut, mă, să iau treaba aia și să mă duc la Securitate ca o servitoare tîmpită! Cum te-ai gîndit, maestre, să ne aduci microfonul?… Avea și un zîmbet de bou. Dar ce dracu’ să fac, să strig singur prin casă: mi-au pus microfoane, uite unul în baie, s-a umflat și dărîmă faianță! Bun, să zicem că pricepeau securiștii, ce făceau după aia? Veneau să-l repare? Mă trezeam fără el? Nu vezi că orice ai face îi pui în situații penibile, cum te mai scoți? Nu ieși tu prost, nu te acuza că-ți bați joc de sistem? Te miri după aia că-s vindicativi sau nu știu mai ce. Am făcut și eu ce-am crezut.”
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
