Cadavrul din biblioteca

Servitoarea respectabilei familii Bantry, prieteni ai lui Miss Marple, descoperă în biblioteca acesteia cadavrul unei tinere foarte machiate, într-o ținută de seară cam vulgară. Cine e fată? Cum a ajuns acolo? Și care este legătura cu o altă față moartă, descoperită într-o mașină incendiată? Poliția nu are nici o idee, iar bârfele pe seama colonelului Bantry încep să se răspândească în St Mary Mead. Miss Marple se consideră obligată să intervină pentru a apăra reputația prietenilor săi. Fragment din romanul "Cadavrul din bibliotecă" de Agatha Christie: "Miss Marple tocmai aruncase o privire la ceas și se ridicase în picioare. - Păi, mă gândeam că ar trebui să plec. Dacă nu mai pot face nimic pentru tine. - Nu pleca încă, o rugă doamnă Bantry. Cei cu amprentele, fotograful și majoritatea polițiștilor au plecat. Dar eu am sentimentul că se mai poate întâmpla ceva. N-aș vrea să pierzi nimic. Telefonul sună și ea se duse să răspundă. Se întoarse cu o față strălucitoare. - Ți-am spus eu că se mai întâmplă ceva. Era colonelul Melchett. Vine cu verișoara sărmanei fete. - Mă întreb de ce, zise Miss Marple. - Bănuiesc că vrea să vadă unde s-a întâmplat. - Aș zice că e vorba de mai mult, afirmă Miss Marple. - Ce vrei să spui, Jane? - Păi, mă gândesc... probabil... că vrea ca ea să-l întâlnească pe colonelul Bantry. Doamna Bantry rosti cu asprime: - Să vadă dacă ea îl recunoaște? Presupun... ah, da, presupun că ei trebuie să-l suspecteze pe Arthur. - Mă tem că da. - De parcă Arthur ar fi în stare să aibă vreo legătură cu asta! Miss Marple rămase tăcută. Doamna Bantry se întoarse acuzatoare spre ea. - Și să nu îmi citezi cazul bătrânului general Henderson sau al altui nenorocit de bătrân care trăia cu servitoarea. Arthur nu e genul ăsta de bărbat. - Nu, nu, sigur că nu. - Nu, chiar nu este. Uneori poate fi naiv în legătură cu unele tinere drăguțe care vin la tenis. Atunci se prostește și se dă mare. Nu e nici un rău asta. Și apoi, de ce nu ar face-o? La urma urmelor, încheie doamna Bantry, eu am grădina. Miss Marple zâmbi. - Nu te îngrijora, Dolly, spuse ea. - Nu, nu vreau să fiu. Doar puțin. Așa e și Arthur. Probabil e tulburat. Toți polițiștii ăștia care își băga nasul peste tot. Acum s-a dus la fermă, să aibă grijă de porci și de toate celelalte animale. Asta întotdeauna îl liniștește, dacă nu este în apele lui. Hopa, iată-i. Mașina șefului poliției opri afară. Colonelul Melchett veni însoțit de o tânără îmbrăcată cu gust. - Aceasta este domnișoara Turner, doamnă Bantry. Verișoara... victimei. - Îmi pare bine, spuse doamna Bantry și înainta cu mâna întinsă. Probabil că acum vă simțiți îngrozitor.”