Capatul vesniciei - Ken Follet

Capătul veșniciei al treilea volum din Trilogia Secolului Trilogia secolului urmărește destinul a cinci familii care-și croiesc destinele către veacul XX. În Capătul veșniciei, impetuoasă și pătimașa încheiere a Trilogiei Secolului, ele se găsesc într-o epocă a marilor frământări sociale, politice și economice din deceniile 6-8, în vâltoarea asasinatelor și a mișcărilor politice, trecând din Vietnam la Zidul Berlinului, de la criza rachetelor din Cuba la revoluție și rock. Așa cum și-a obișnuit cititorii, Ken Follett își documentează cu seriozitate fundalul istoric al cărților sale, redându-l cu acuratețe și propunând personaje bogate în nuanțe și emoții. Cu iscusință de maestru, el ne aduce înaintea ochilor o lume pe care credeam că o cunoaștem, dar care acum nu va mai fi niciodată aceeași. Fragment din roman:   “În seara de vineri, aparatul de radio era pornit în bucătăria casei din Great Peter Street. Peste tot în lume, oamenii își țineau radiourile deschise, ascultând cu teamă ultimele știri. Era o bucătărie mare, cu o masă lungă de pin, bine șmirgheluită în centru. Jasper Murray prăjea pâine și citea ziarele. Lloyd și Daisy Williams cumpărau toată presa londoneză, precum și câteva publicații de pe continent. Ca membru al parlamentului, pe Lloyd îl interesă politica externă, iar asta încă de pe vremea când lupta în Războiul Civil din Spania. Jasper frunzarea paginile în căutarea unui motiv de speranță. A doua zi, sâmbătă, urma să aibă loc un marș de protest la Londra, asta dacă Londra avea să mai existe a doua zi de dimineață. Jasper urma să se afle acolo în calitate de reporter din partea ziarului studențesc St Julian's News. Lui Jasper nu îi prea plăcea să facă reportaje de știri: lui îi plăceau mai mult editorialele, articolele mai lungi și mai analitice, care îngăduiau un plus de fantezie. Spera ca într-o bună zi să lucreze la o revistă sau poate chiar în televiziune. Însă voia mai întâi să ajungă redactor la St Julian's News. Postul venea cu un mic salariu și cu un an sabatic, în care își putea întrerupe studiile. Era un post foarte râvnit, întrucât îi garanta practic studentului o slujbă bună în jurnalism după absolvire. Jasper aplicase pentru acesta, dar îl pierduse în fața lui Sam Cakebread. Numele Cakebread era celebru în jurnalismul britanic: tatăl lui Sam era redactor adjunct la The Times, iar unchiul său era un îndrăgit comentator de radio. Avea și o soră tânără la Colegiul St Julian, care își făcuse stagiatura la revista Vogue. Jasper bănuia că numele lui Sam - și nu abilitatea sa - îi asigurase postul.”