Ultimul roman al lui Aldous Huxley, Insula este povestea societății palaneze ideale. Creată de mai bine de 100 de ani, prin dorința celor doi fondatori ai săi de a reuni tot ce e mai bun în lumile cunoscute, Pala modernă este clădită pe știință și tehnologie făcute pentru om, pe o filosofie de viață utilitaristă, pacifistă, pe democrație și mai ales pe atenția față de pericolele ce i-ar putea întrerupe buna funcționare.
Dar, cînd totul merge bine, cursul lucrurilor se schimbă radical din pricina unei conspirații. Prins de bunăvoie în ea, cinicul jurnalist Will Farnaby ajunge printr-un naufragiu pe insula interzisă; aici trăiește revelația unei lumi pe care n-o credea posibilă și care îi reda speranța. Chiar dacă Farnaby nu mai contribuie cu entuziasm la distrugerea Palei, complotul se încheagă treptat, pentru a culmina odată cu finalul romanului. Prin tot ceea ce o alcătuiește, Insula este o carte despre o utopică disciplină a existenței, dar și despre multiplele manifestări ale morții. Traducere din limba engleză și note de Daniela Rogobete Fragment din cartea "Insula" de Aldous Huxley "Pe cît de succint putu, Will îi spuse și restul poveștii. Acum că Babs își făcuse apariția, era aceeași poveste cum fusese și înainte - aceeași, însă mult mai intensă. Babs fusese o Rachel ridicată, ca să spunem așa, la o putere mai mare - Rachel la pătrat, Rachel la puterea n. Iar nefericirea pe care, din cauza lui Babs, Will o aruncase asupra lui Molly era proporțional mai mare decît orice altceva avusese ea de suferit din cauza lui Rachel. Proporțional mai mare fusese de asemenea și exasperarea lui, sentimentul neplăcut de a fi șantajat de iubirea și suferința ei, propria-i remușcare și milă, hotărîrea, în ciuda remușcărilor și a milei, de a continua să obțină ceea ce-și dorea, lucrul pentru care se ura pentru că-l voia, lucrul de care refuza cu hotărîre să se lipsească. Și, între timp, Babs devenise mai pretențioasă, cerînd din ce în ce mai mult din timpul său, timp nu numai pentru alcovul roz-căpsună, ci și pentru afară, pentru restaurante și cluburi de noapte, pentru cocktailurile oribile ale prietenilor ei, pentru weekenduri la țară. „Doar tu și cu mine, dragule", spunea ea, „singuri amîndoi". Singuri amîndoi izolare care-i dădea ocazia de a sonda adîncurile aproape fără fund ale prostiei și vulgarității ei. Dar dincolo de toată plictiseala și dezgustul, de toată repulsia morală și intelectuală, persistă dorință. După unul din acele sfîrșituri de săptămînă îngrozitoare, era la fel de iremediabil dependent de Babs cum fusese și înainte. Și, la rîndul ei, la nivelul ei de Mamă a Răniților, Molly rămăsese, în ciuda tuturor lucrurilor, la fel de iremediabil dependentă de Will Farnaby. Iremediabil în ceea ce-l privea pe el - pentru că singura lui dorință era ca ea să-l iubească mai puțin și să-l lase să se ducă liniștit la dracu'. Dar în ceea ce-o privea pe Molly, dependența era pentru totdeauna și iremediabil plină de speranță."
