„Te gândeşti vreodată că oamenii au avut şi ei un suflet – şi sufletul acesta nu ar fi doar o vorbă în vânt sau o figură de stil, ci un adevăr de care erau conştienţi şi care îi influenţa!”
Pentru cei care doresc să se bucure de o poveste frumoasă despre oameni, prietenii însemnate, război şi… literatură, recomand cu mult căldură volumul Scrisori din Insula Guernsay, scris de două autoare înrudite – Mary Ann Shaffer şi Annie Barrows.
Al Doilea Război Mondial a lăsat în urma lui multă suferinţă, pierderi semnificative, nenumărate răni deschise şi întrebări fără răspuns, dar şi un infinit de poveşti nescrise şi neascultate.
Anul 1946. Juliet Ashton, o tânără scriitoare îşi caută povestea care să o reprezinte şi care să inspire. Cui să-i fi trecut prin minte că aceasta ar putea lua naştere dintr-o scrisoare primită de la un necunoscut care locuieşte pe insula Guernsay? Juliet şi localnicul misterios dau startul unei frumoase prietenii printr-un continuu schimb de scrisori… scrisori care îşi vor înmulţi numărul de expeditori… şi istorisiri personale – unele amuzante, altele dureroase din timpul ocupaţiei naziste.
Scrisori care vor schimba destine.
Cât de mult poate dezbina un război legătura dintre oameni, şi totuşi, cât de puternic se poate suda o fărâmă de prietenie în astfel de vremuri?
Care sunt cele mai potrivite căi de a supravieţui unei lumi parcă scăpată de sub control? Sau, ele există? Dacă nu există, atunci le creezi… odată cu momentul oportun.
Un grup de locuitori din insula Guernsay pornesc un club neobişnuit de lectură într-o seară obişnuit de periculoasă pentru cei care încalcă regulile naziştilor – Clubul de literatură şi de plăcinte din coji de cartofi.
Ce intrigă poate fi între cărţi, scrisori, război şi plăcinte de cartofi? Firul romanului îl va spune.
„Povestea de-abia acum începe şi fiecare zi din restul vieţilor noastre va adăuga câte un element nou la întreaga intrigă.”
Alte recenzii de la Mary Ann Shaffer:
