Timpul este poate cea mai cercetată noțiune de la apariția omului pe planeta noastră. Astrele, religia sau religiile, Pământul cu oceanele lui întinse și tot ce poate reieși din aceste noțiuni sunt tot atâtea teme despre care puteți citi în romanul semnat de Umberto Eco.
Insula din ziua de ieri este un roman bogat în personaje și acțiune, o scriere literară plină de imaginație, scrisă parcă special pentru partea din noi care tânjește din copilărie după o aventură pe o corabie naufragiată cu spioni regali și misiuni complicate. Umberto Eco un scriitor contemporan de foarte mare succes publică această carte la mijlocul anilor 90 și îi alege un final de mare romancier. Un final la alegerea cititorului, cu două variante pentru că își respectă cititorii și știe din experiență ce poate însemna dezamăgirea atunci când te atașezi foarte tare de unul dintre personajele romanului. Și dacă tot am adus vorba de personaje, ar fi timpul să aflați ce hram poartă personajul principal al romanului despre care scriu.
Roberto de la Grive este un nobil italian nici prea sărac nici prea bogat, foarte tânăr, curajos, curios, inteligent și oricând gata să mânuiască spada. E posibil ca aceste calități înșiruite să vă ducă cu gandul la un adevărat cavaler de pe vremea pălăriilor cu pene colorate și pelerinilor de catifea purtate de mușchetari. Și dacă e așa, nu sunteți deloc departe cu imaginația, pentru că Roberto este un personaj plasat în anii 1640 și ceva, pe vremea războaielor dintre francezi și aliații lor italieni contra spaniolilor, e epoca descoperirilor în multe domenii dar mai ales cea mai înfloritoare perioadă a navigației pentru puterile europene în frunte bineînțeles cu Olanda.
Autorul folosește ca pretext această poveste plină de peripeții exotice și galante pentru a scrie destule sute de pagini romanului, dezvoltând una dintre temele sale favorite, timpul împreună cu cele secundare religia și astrologia. Obsesia existenței unui centru în care se află ceva foarte important pentru omenire și opusul lui periferia, este un alt discurs pe care îl poate lesne descoperi cititorul. Centrul ca punct de interes maxim, centrul pământului, al corpului uman care are organele genitale la o distanta egală dintre cap și picioare, centrul puterii unui imperiu reprezentat de un om puternic ca un cardinal de exemplu în persoana lui Richelieu sau Mazarin.
Insula din ziua de ieri este un roman fantezist care alege cea mai potrivită metodă de acaparare a cititorului pentru a-l face să mediteze într-un final la ideea timpului ca limită și la posibilitatea sau imposibilitatea recuperării unei zilei de ieri oarecare fie că e de acum sute de ani sau de săptămâna asta.
Alte recenzii de la Umberto Eco :
planeta devine mai saraca atunci cand pleaca un om ca U. E. Oare o fi spus tot ce avea de spus?!
Cine știe… cert e că-i va fi simțită lipsa, dar va trăi pentru totdeauna prin cărțile sale 🙂
Insula din ziua de ieri este o aberatie literara. Eco face misto pe fata de cohortele de cititori care n au inteles nimic din Pendul , dar se cred maestri. Esoterica fiind Biblia lor necitita. Din punctul meu de vedere – o carte de un imens curaj – o palma data intelectualitatii moderne , tot mai firave…. si mai firave