Lupul de stepa - FORMAT PDF

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură Lupul de stepă, unul dintre pilonii literaturii moderne, este o carte tulburătoare dar plină de farmec, ce oglindește gândirea lui Hermann Hesse, influențele filosofice și orientările sale spirituale.
Citește tot rezumatul cărții Lupul de stepa... Lupul de stepă urmărește traseul psihologic și emoțional al lui Harry Haller, un savant neadaptat societății și epocii în care trăiese, intolerant la superficialitatea celor din jur. Haller transpare a fi jumătate om și jumătate lup - singuratic, introspect, taciturn. Carte recomandată de Tudor Chirilă în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți". Fragment: "A trebuit să dansez cu ea de două-trei ori, iar în acest răstimp mi-a făcut cunoștință cu saxofonistul, un bărbat negricios, frumos, tânăr, originar din Spania sau din America de Sud și care, după spusele ei, știa să cânte la toate instrumentele și să vorbească toate limbile pământului. Acest șeflor făcea impresia că este o foarte bună cunoștință. de-a Herminei, un prieten al ei, în fața lui se aflau două saxofoane de mărimi diferite, la care el cântă alternativ, pe când cu ochii lui negri, neastâmpă-rați, u scrută cu atenție și amuzament pe cei care dan-său. Spre uimirea mea, simțeam față de acest muzicant inofensiv și drăguț, un fel de gelozie, dar nu era o gelozie din dragoste, căci între mine și Hermină nu putea fi vorba de așa ceva, ci mai mult o gelozie abstractă, năs-cută din prietenie, și asta pentru faptul că nu mi se părea să merite interesul și predilecția, ba chiar admirația pe care fata le manifesta față de el. Poftim cu ce oameni bizari sunt nevoit să fac cunoștință., mi-am spus mâhnit. Apoi Hermină a fost invitată la dans de câteva ori la rând, eu am rămas să-mi beau ceaiul singur, ascultând muzica, acel gen de muzică pe care până nu de mult nu puteam să-1 sufăr. Doamne Duinnezeule, mi-am zis, iată, sunt nevoit să mă las'introdus aici și să devin de-al casei, în lumea aceasta căreami este atât de străină, atât de nesuferită, lume pe care am evitat-o până acum cu atâta grijă și am disprețuit-o atât de profund, lumea unor pierde-vară, a amatorilor de amuzamente, lumea plată și plină de clișee a măsuțelor cu blat de marmură, a muzi-cii de jazz, a cocotelor, a comis-voiajorilor! Mi-am sorbit ceaiul mohorât, uitându-mă fix la mulțimea aceea semie-legantă. Privirile mi-au fost atrase de două fete fru-mușele, care dansau foarte bine și la care mă uitam cu admirație și invidie, căci alunecau cu mișcă,ri elastice, grațioase, vioaie și sigure. Iată însă. ca Hermină reveni și își exprimă nemulțumi-rea față de mine. Doar nu venisem aici, m-a mustrat ea, ca să, fac o asemenea mutră și să stau înțepenit la masă, dina-întea ceștii cu ceai, mai bine mi-aș lua inima în dinți și aș dansa. Cum, nu cunosc pe nimeni? Păi, nici nu e nevoie. Oare să, nu fi fost acolo nicio fata care să-mi placă? I-am arătat-o pe una mai frumoasă, care stătea undeva aproape de noi, era încântătoare în rochia ei drăgălașă de catifea, cu părul blond viguros, tăiat scurt, și cu brațele pline, feminine. Hermină a insistat să mă duc imediat la ea și să o invit. Am încercat să mă opun cu deznădejde. — Bine, dar nu pot! i-am spus nefericit. Ei, dacă aș fi un tip tânăr, drăguț, atunci da! Dar așa, un nătărău bătrân și anchilozat, care nici măcar nu știe să. danseze — va râde de mine! Hermina m-a privit disprețuitoare. — Dar dacă eu o să râd de tine, firește că ți-e indife-rent. Ce las mai ești! Oricine se apropie de o fată riscă să se facă de râs; asta e miza. Așadar, Harry, hai risca, cel mai rău caz, fă-te de râs — altfel n-o să, mai am nicio încredere în supusenia ta. Nu s-a lăsat înduplecată. Cu inima cuprinsă de neliniște m-am ridicat, îndreptându-mă spre frumoasa fată când muzica începea tocmai să cânte din nou. " Citește mai puțin...