Pentru a nu ajunge un lup de stepă trebuie să-ți trăiești viața fără prejudecăți, departe de limitele impuse de societate, departe de această lume a aparențelor. Și mai “trebuie să pătrunzi latura umoristică a vieții, umorul negru al acestei vieți.”
Dar cine este lupul de stepă? Un geniu neînțeles? Sau poate un simplu sinucigaș ajuns la limita disperării? Un filozof în căutarea sensului vieții? Sau poate un idealist? Cred că mai degrabă, este acea parte de noi care se revoltă împotriva a tot ce este mediocru, minabil, fals, kitsch. Este acea parte din noi care se simte precum “un animal rătăcit într-o lume străină și neînțeleasă, un animal care nu-și mai află nicăieri sălaș, aer și hrană.”
V-ați simțit vreodată deziluzionat de lumea în care trăiți? O lume plină de lucrurile de duzină, de înșelăciune, de egoism, de falsitate, de superficialitate și prostie? “Dintotdeauna să fi fost numai o lume a politicienilor, a escrocilor, chelnerilor și a petrecăreților, nici un strop de aer pentru oameni?”
O societate care tinde să ne croiască după acelaș tipar, să ne modeleze după acelaș exemplu unic, să ne dreseze. Noi cei din societatea modernă am ajuns slugile capitalismului și ale sistemului monetar. O societate care a făcut “din cele mai fermecătoare acorduri orchestrale o flegmă de sunete dezagreabile, strecurându-și peste tot tehnica, funcționalitatea, derizoriul și deșertăciunea între idee și realitate, între orchestră și ureche.”
Simțim cu ne înghite acest val de cretinism iremediabil care ia cu asalt societatea modernă și în acelaș timp simțim cum suntem marginalizați și stigmatizați dacă nu ne lăsăm purtați de valul comun. Se pune capac la creativitate și individualism.
Este un manifest filozofic care ar trebuie să fie un semnal de alarmă, să ne oprim cu toții și să medităm încotro ne îndreptăm și spre ce aspirăm.
“Nimeni nu vrea să gândească un ceas, să-și cerceteze cugetul și să se întrebe în ce măsură este el însuși părtaș și vinovat de toată dezordinea și răutatea de pe lumea asta.”
“… uneori am simțit dorința furibundă să iau și eu parte odată la modelarea realității, să fiu și eu cu adevărat activ și să-mi asum responsabilitate anume, în loc să mă ocup doar de este etică și de artizanatul spiritual.”
“Căci orice om puternic își atinge fără greș scopul spre care îl poartă instinctul său adevărat.
“În viitor, lumea va trebui să învețe cum să țină în frâu proliferarea speciei umane pe căi raționale.”
“Mulți oameni sunt socotiți drept “normali”, ba chiar valoroși din punct de vedere social, când ei, în fond, sunt nebuni incurabil, și invers, unii oameni, care sunt niște genii, sunt priviți drept nebuni.”
Este prima mea întâlnire cu Hesse, dar l-am îndrăgit de la primele pagini. Deși a fost scrisă în perioada interbelică, cred că această carte are răsunet și azi și este poate mai actuală ca oricând. Este una dintre cărțile cele mai bune pe care le-am citit. După mine, acest roman reprezintă literatura la treapta cea mai înaltă.
Alte recenzii de la Hermann Hesse:
