Iuresul sabiilor. Saga Cantec de gheata si foc

Iureșul săbiilor. Saga Cântec de gheață și foc - Cartea a III-a. Volumele 1 + 2. Dintre cei cinci rivali pentru putere, unul este mort, altul, căzut în dizgrație, dar războaiele continuă să se dezlănțuie cu furie, iar alianțele se fac și se desfac.
Citește tot rezumatul cărții Iuresul sabiilor. Saga Cantec de gheata si foc... Joffrey ocupă Tronul de Fier, stăpânitor neliniștit al Celor Șapte Regate. Dușmanul său cel mai înverșunat, Lordul Stannis, e înfrânt și dezonorat, iar tânărul Robb încă domnește peste Nord din fortăreață Riverrun. Între timp, Daenerys, regina exilată și stăpâna ultimilor trei dragoni, străbate continentul scăldat în sânge. În vreme ce forțele rivale pun la cale înfruntarea finală, o armată de creaturi barbare sosește de la capătul lumii civilizate, însoțită de oastea morților-vii, ale căror stârvuri însuflețite sunt de nestăvilit. Nimeni nu-și va găsi odihna până când Cele Șapte Regate nu vor intra într-un iureș al săbiilor. „Rareori a existat o poveste atât de fascinantă, care să captiveze în asemenea măsură sufletele și mințile unei generații. Acum, când lupta brutală pentru putere se apropie de punctul culminant, regatul divizat se confruntă cu cea mai teribilă invazie – una condusă de dincolo de mormânt…“ - Paul Huges „Într-adevăr, acest volum, mai mult decât cele de până acum, pare să stea sub semnul morții, o realitate cât se poate de normală în vreme de război, cu atât mai mult atunci când fiecare dintre regii însetați de faimă și averi complotează, dezvoltă intrigi sau cad pradă comploturilor – de la escapadele lui Jaime și ale lui Brienne, la Nunta Roșie sau o altă nuntă neașteptată și până la cruzimea Reginei sau magia preoților roșii. Sub simbolistică alb-roșu, personajele lui Martin par să își dezvolte latura sângeroasă, iar tu, ca cititor, te aștepți ca la fiecare pas să se mai întâmple ceva cu vreunul dintre cei «cu care ții» – o decapitare, otrăvuri, întemnițari sau altă situație fără scăpare.“ - Bookblog.ro „Iureșul săbiilor este una dintre cărțile acelea pe care le iei să le citești înainte de culcare, te uiți la un moment dat la ceas și brusc s-a făcut ora trei dimineața… ar mai fi timp să citești un capitol…“ - Entertainment Weekly Fragment din roman: "Solzii lui Viserion erau de culoarea smântânii proaspete, iar coarnele, oasele aripilor și creasta spinală de un auriu-închis, ce scânteia ca metalul în lumina soarelui. Rhaegal era zămislit din verdele verii și arămiul toamnei. Pluteau în cercuri largi deasupra corabiei, sus, mai sus, fiecare încercând să se înalțe mai mult decât celălalt. Dany învățase că dragonii preferau întotdeauna să atace de sus. Dacă vreunul ajungea între soare și celălalt dragon, își strângea aripile și cobora, țipând, în picaj, și amândoi, înlănțuiți, într-o minge încâlcită de solzi, se prăbușeau din văzduh, cu fălcile trosnind și cozile plesnind. Prima oară când făcuseră asta, Dany se temuse că aveau de gând să se omoare, însă era doar un joc. Îndată ce plonjau în apă, se depărtau și se ridicau din nou, țipând și șuierând, cu apă sărată șiroind de pe trupurile lor, în timp ce aripile băteau aerul. Drogon era și el în văzduh, deși nu se zărea. Putea fi la mare distanță înaintea lor sau poate în urmă, vânând. Întotdeauna era înfometat, Drogon al ei. Era înfometat și creștea repede. Încă un an sau poate doi și s-ar putea să fie destul de mare pentru călărit. Atunci nu voi mai avea nevoie de corăbii ca să traversez imensa mare de sare. Dar vremea aceea nu sosise încă. Rhaegal și Viserion erau de dimensiunea unor cățeluși, iar Drogon doar cu puțin mai mare. Orice dulău i-ar fi depășit. Erau doar aripile de ei, coada și gâtul, fiind mai ușori decât păreau. Și astfel, Daenerys Targaryen trebuia să se bizuie pe lemn, pe vânt și pe pânză, ca s-o ducă acasă. " Citește mai puțin...