Dansul Dragonilor. Saga Cantec de gheata si foc

Dansul dragonilor. Saga Cântec de gheață și foc. Cartea a V-a Premiul LOCUS Pretutindeni se reaprind dispute, au loc trădări și o mulțime de preoți, soldați, nobili și sclavi înfrunta obstacole imposibile.
Citește tot rezumatul cărții Dansul Dragonilor. Saga Cantec de gheata si foc... Capricioasă și imprevizibilă, soarta aduce un dans pe viață și pe moarte. Pasiunea lui George R.R. Martin pentru fantezia sofisticată, cu adevărat bizară, străbate Dânsul dragonilor ca un vis febril, ca o fantasmă. Talentul sclipitor de a crea atmosferă prin descriere e o marcă proprie literaturii sale, decorul fiind mult mai mult decât recuzită de pe o scenă pictată. - Los Angeles Times Viitorul Celor Șapte Regate e amenințat din fiecare direcție. Daenerys Targaryen guvernează cu cei trei dragoni un oraș clădit pe praf și moarte. Mii de dușmani pornesc pe urmele ei. Tyrion Lannister pleacă și el în căutarea ei, dar are aliați pe care nu se poate baza întru totul. Între timp, în Nord, pe marele Zid de gheață și piatră, Jon Snow se va confrunta cu cel mai groaznic pericol din viața lui, pentru că nu are dușmani doar în Rondul de noapte, ci și în pustietatea de dincolo de Zid. George R.R. Martin întreține suspansul și se concentrează asupra unor personaje importante, printre care Daenerys Targaryen și Tyrion Lannister. Dar aduce personaje noi și mai multe tratate de pace decât războaie. Până și admiratorii dezamăgiți vor fi fascinați de poveștile care se întrețes în carte, mai ales că autorul păstrează sub semnul întrebării episoade controversate, cum ar fi originea lui Jon. - Publishers Weekly Citește celelalte titluri ale seriei Cântec de gheață și foc: Urzeala tronurilor,  Încleștarea regilor, Iureșul săbiilor, Festinul ciorilor Fragment din roman: "Dragonii se sălbăticiseră în ultimul timp. Rhaegal se năpustise la Irri, iar Viserion pârjolise tokarul lui Reznak, ultima oară când seneșalul o vizitase. I-am lăsat prea mult de capul lor, dar când să-mi găsesc timp pentru ei? Coada lui Viserion plesni într-o parte, izbind trunchiul pomului atât de tare încât o para căzu rostogolindu-se la picioarele lui Dany. Dragonul își deschise aripile și, pe jumătate zburând, pe jumătate săltând, ajunse pe balustradă. Crește, gândi ea, în timp ce dragonul se avântă în înaltul cerului. Cresc toți trei. În curând vor fi destul de mari încât să-mi poarte povara. Atunci avea să zboare, așa cum făcuse și Aegon Cuceritorul, sus, tot mai sus, până când Meereenul va fi atât de mic, încât îl va putea acoperi cu vârful degetului. Îl urmări pe Viserion înălțându-se în cercuri tot mai largi, până când dispăru din raza privirii ei în spatele apelor mocirloase ale Skahazadhanului. Abia atunci Dany se întoarse în piramida, unde Irri și Jhiqui o așteptau, ca să-i descâlcească părul și s-o îmbrace, așa cum se cuvenea Reginei Meereenului, într-un tokar ghișcări. Veșmântul era incomod, o fâșie lungă și informă, care trebuia înfășurată în jurul soldurilor, pe sub un braț și peste umăr, cu franjurii aranjați și etalați cu grijă. Înfășurat prea larg, putea să cadă, înfășurat prea strâns, se răsucea, o împiedică și o strângea. Chiar și aranjat cum trebuie, tokarul îl obligă pe cel care-l purta să-1 țină cu mâna stângă. Ca să umbli înveșmântat într-un tokar, era nevoie de pași mărunți și de un echilibru perfect, ca să nu calci pe acele franjuri care atârnau greu. Nu era un veșmânt făcut pentru un om care trebuia să muncească. Tokarul era veșmântul stăpânilor, un semn al bogăției și al puterii. Când ocupase Meereenul, Dany intenționase să interzică tokarul, dar consiliul ei o convinsese să n-o facă. - Mama Dragonilor trebuie să îmbrace tokarul, altfel va fi mereu privită cu ură, o prevenise Grația Verde, Galazza Galare. În straiele de lână ale Westerosului său într-o rochie de dantelă myrisheană, Luminăția Ta va rămâne pe veci o străină printre noi, o necunoscută grotescă, o cuceritoare barbară. Regina Meereenului trebuie să fie o doamnă a Vechiului Ghis. Oacheșul Ben Plumm, căpitanul Fiilor Secunzi, fusese nevoit să-i explice mai succint: - Cine vrea să fie regele iepurilor ar face bine să-și pună o pereche , de urechi pleoștite. Urechile pleoștite pe care le alese astăzi erau din pânză albă, diafană, cu un șir de ciucuri aurii. Cu ajutorul lui Jhiqui, își înfășură tokarul corect peste trup, la a treia încercare. Irri îi aduse coroana, făurită în forma dragonului cu trei capete al Casei sale. Trupul era din aur, aripile din argint, cele trei capete din fildeș, onix și jais. Din pricina greutății sale, gâtul și umerii aveau să-i amorțească și s-o doară, înainte de sfârșitul zilei. O coroană nu trebuie să fie purtată cu ușurință. Unul dintre strămoșii ei regali spusese asta cândva. Un Aegon, dar care? Cinci Aegoni domniseră peste Cele Șapte Regate ale Westerosului și ar fi putut exista un al șaselea, dacă fiul fratelui ei n-ar fi fost ucis de câinii Uzurpatorului, când era doar un prunc la sân. Dacă ar fi trăit, poate că m-aș fi măritat cu el. Aegon ar fi fost mai apropiat de vârsta mea decât Viserys. Dany nici nu venise pe lume când Aegon și sora lui fuseseră uciși. Tatăl lor pierise și mai devreme, omorât de Uzurpator la Trident. Celălalt frate al ei, Viserys, murise urlând în Vaes Dothrak, cu o coroană de aur topit pe cap. Mă vor omorî și pe mine, dacă le îngădui. " Citește mai puțin...