Eminescu rămâne coloana infinită a literaturii române, poartă deschisă spre universalitate și amprenta genialității unui neam, care nu a obosit să dea dovada talentului său. Încercând să pătrundă esența unicității poetului, Nicolae Iorga spune despre acesta: "Eminescu se deosebește de toţi poeții vremii sale prin aceea că opera lui întreagă n-are nici cea mai slabă măsură și sub nici un raport caracterul local, provincial, ci numai caracterul general românesc.
Eminescu este cel dintâi scriitor român care scrie către toți românii într-un grai pe care românii de oriunde îl pot recunoaşte ca al lor(...) Romanul care s-a simțit acasă în toate straturile, ținuturile și ramurile neamului său, a fost un om politic prin lumina gândului și puterea trainică a scrisului său, prin simbolul de unitate cuprins în ființa sa literară, în ispirația și gândul său. Întemeindu-se pe tot ceea ce simțim noi, el s-a ridicat într-un nebiruit având pe culmile culturii moderne. De aceea el e vrednic de pomenire oriunde se luptă cu întunericul adânc și cu vântul vrăjmaș o licărire din conștiința neamului.