Cuprins Snoave sau povești populare (1879) Lupul pârcălab Boiangiul și snovosul Ieftin și scump Vulpea firoscoasă Bucățele afumate Descoperirea hoției cu paiele Povesti morale (1886) Ispravnicul pocăit Copilul cel isteț Ariciul și vulpea Țapul și șarpele Gazda norocului Câinele leneș Bogăția și veselia Judecata vulpei Din periodice Neguțătorul și chirigiul Popa, călugărul și turcu Finul popii Mierloiul și scatiul Doi necunoscuți Era iarnă.
Pământul se acoperise de zăpadă. Se zicea că ninsoarea ce căzuse era de patru palme domnești. Era una din iernele cele mai grele. Lupul, flămând, ieșise din pădure Și ținea poteca. Mergând pe cărare, se ffitălnește cu un asin. Vederea pradei sale atât îi ațâțase pofta de mâncare, încât îi lăsă gura apă; mai cu seamă că nu-i știa de rost de vro trei zile. - Stai să te mănânc, blestematule, că iaca sunt lihnit de foame. - Ce mai treabă; parcă altceva mai bun n-ai de făcut, răspunse asinul. Că a să mă mănânci, știu; ești bun de una ca aceasta. Dară ce a să alegi din mine, un biet dobitoc slab, prăpădit de boală și osteneala? Deocamdată îți vei momi a foame, dară pe mâine? - Bun e Dumnezeu. Dacă mâine nu voi da peste vreun vânat, găsesc eu poimâine, și de foame nu mă lăsa el să mor.