Ceea ce nu poate fi ascuns

De la autoarea fenomenului internațional Oamenii fericiți citesc și beau cafea   Reine este o femeie de succes care, împreună cu cel mai bun prieten al său, Paul, are o agenție de comunicare. E foarte pasionată de munca ei și duce o viață fericită alături de Noe, băiatul său de șaptesprezece ani, care se pregătește de bacalaureat. Într-o zi, prin intermediul unuia dintre clienții săi, Pacome, de care se simte foarte atrasă, Reine îl reîntâlnește pe iubitul ei din tinerețe, Nicolas. E o revedere dulce-amară, căci Nicolas a părăsit-o atunci pentru o altă femeie, neștiind ce lasă în urmă. Dar unele lucruri nu pot fi ascunse la nesfârșit, iar adevărurile dureroase ies la iveală, bulversând viața lui Reine, care trebuie să-și limpezească sentimentele și să hotărască pe cine iubește cu adevărat.   Ceea ce nu poate fi ascuns este un roman emoționant, care te face să meditezi asupra unor teme esențiale: iubirea, despărțirea, iertarea. - Paris Match    Talentul de povestitoare al lui Agnes Martin Lugând este incontestabil - cunoaște în profunzime lexicul complicat al iubirii. - Le Figaro    Scrisul lui Agnes Martin-Lugând e o forță descătușată. - Le Parisien   După ce a profesat ca psiholog timp de șase ani, Agnes Martin-Lugând s-a dedicat scrisului, publicându-și primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea, în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012. Remarcată rapid de bloggerii literari, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul în lumea editorială tradițională. Astfel, romanul său a cunoscut un succes uriaș, fiind tradus în mai multe limbi, iar drepturile de ecranizare au fost deja achiziționate de o casă de producție de la Hollywood. Cărțile lui Agnes Martin-Lugând s-au vândut în Franța și în lume în peste 3 milioane de exemplare și au fost traduse în 32 de limbi. La Editura Trei, de aceeași autoare, au apărut: Oamenii fericiți citesc și beau cafea, Viața e ușoară, nu-ți face griji, Îmi pare rău, sunt așteptată…, Fericirea îmi scapă printre degete, Încă aud muzica noastră în gând și Lumina unui nou început. Fragment din volumul "Ceea ce nu poate fi ascuns" de Agnes Martin-Lugând: "Douăzeci de minute mai târziu, eram instalați la masă într-un restaurant cu vedere spre plajă Sillon. Descopeream la lumina zilei ce-mi arătase Pacme noaptea. Chiar dacă frumusețea mării și puterea ei mi se păreau mai frapante azi, mă gândeam cu nostalgie la plimbarea de pe dig cu el. Lipsa de griji din ajun și sentimentul de nemărturisită dezinvoltură îmi lipseau deja teribil. Puteam regăsi vreodată această senzație? Mă îndoiam. Să stau iar înțepenită în fața lor nu-mi îmbunătatea situația, nu mă ajuta deloc. Și simplitatea cinei de la clătitarie îmi lipsea, prin comparație cu restaurantul fitos unde ținuse Nicolas să mergem. Aveam impresia foarte clară că încerca să mă dea pe spate, însă se obosea inutil. Eram imună la orice formă de ostentație, în plus, nu puteam să înghit nimic, aveam un nod în gât și stomacul strâns ghem. - Nu-mi vine să cred că ai o agenție de comunicare, tu, studenta la arte decorative! Mi te imaginam mai degrabă lucrând în lumea spectacolului. Mi-am înghițit o replică inspirată. Până și pe mine mă uimea calmul pe care-l arătăm față de tonul lui ironic. - Ce vrei! Viața a hotărât altfel... Paul m-a angajat pe post de creatoare de decoruri într-un moment când nu eram în cea mai bună formă și de atunci nu ne-am mai despărțit. A înclinat capul, vădit curios. Spusesem prea multe, trebuia să am grijă la fiecare cuvânt rostit, la fiecare informație, pe care o ofeream. - Ne-a plăcut să lucrăm împreună, domeniul m-a prins, am creat postul visurilor mele și, dintr-una într-alta, am ajuns partener la firmă. - Dar Rouen! Ei bine, cred că ăsta-i culmea! Iartă-mă, dat țineam minte că nu erai mare fan al Normandiei natale. Poate, dar nu mă mai cunoști... - Același lucru, am răspuns zâmbind ușor, viața a hotărât altfel. Îl vedeam cu coada ochiului pe Pacome cum ne observă afișând o expresie intenționat neutră. Un fel de curiozitate nesănătoasă, masochistă chiar, m-a îndemnat să pun acea întrebare, și oricum trebuia să-l fac pe Nicolas să înceteze cu interogatoriul lui. - Parcă am înțeles că ai familie."