Conacul dintre dealuri

Un bărbat împușcat, pe marginea piscinei; soția lui, alături, ținând în mână un revolver; ceilalți oaspeți ai conacului dintre dealuri, ajunși suspect de repede la locul crimei. Invitat și el la conac, Poirot are sentimentul că în fața lui se desfășoară scena unei morți atent regizate. Pe măsură ce investighează asasinarea medicului John Christow, detectivul începe să-și dea seama că sub aparența respectabilitate a gazdelor sale, se ascund numeroase secrete și drame de familie. Pe cine vor acești oameni să protejeze? Și de ce? De data aceasta, Hercule Poirot va trebui să se încline în fața unui adversar pe măsură. Fragment din romanul "Conacul dintre dealuri" de Agatha Christie: "Hercule Poirot și inspectorul Grange merseră împreună prin pădurea de castani până la piscină. Cadavrul lui John Christow fusese fotografiat, măsurat și examinat de către medicul legist, apoi transportat la morgă. Poirot se gândi că, în mod curios, bazinul părea neatins. Toate evenimentele din acea zi fuseseră neobișnuit de fluide; doar John Christow, deși mort, rămăsese obiectiv și pregnant. Piscina nu mai era acum o simplă piscină, era locul unde se aflase cadavrul lui John Christow, locul unde sângele lui se prelinsese de pe beton în apă de un albastru artificial... Artificial... pentru un moment, Poirot se agăță de acest cuvânt. Da, situația avusese ceva artificial. De parcă... Un bărbat în costum de baie se îndreptă spre inspector. - Poftiți revolverul, domnule, spuse el. Grange luă grijuliu obiectul ud. - Nu mai putem spera să găsim amprente acum, observă el, dar din fericire nu contează în cazul acesta. Doamna Christow avea în mână revolverul când ați sosit, nu-i așa, domnule Poirot? - Da. - Urmează identificarea armei, spuse Grange. Îmi închipui că Sir Henry ne va putea ajuta. Cred că l-a luat din biroul dumnealui. Aruncă din nou o privire în jurul piscinei. - Să ne mai lămurim o dată. Poteca din partea de jos duce la fermă, de unde a venit doamna Angkatell. Ceilalți doi, Edward Angkatell și domnișoara Savernake, au sosit din pădure, dar nu împreună. El a venit prin stânga, iar ea prin dreapta, dinspre grădina cu flori. Însă amândoi se aflau în partea cealaltă a bazinului când ați sosit dumneavoastră? - Da. - Iar cărăruia de lângă pavilion conduce la drumul Podder. Perfect, o vom lua pe aici. În timp ce mergeau, Grange vorbi încet, fără emoție, doar cu un pesimism potolit și multă experiență: - Întotdeauna mi-au displăcut cazurile de genul acesta. Anul trecut, lângă Ashridge, am mai avut unul la fel. Era vorba de un militar în retragere, un om cu o carieră deosebită. Soția era liniștită, drăguță, de modă veche, vreo șaizeci și cinci de ani, cu părul cărunt. Se ocupă mult de grădinărit. Într-o zi urcă la el în cameră, scoate revolverul pe care soțul îl avea din armată, iese în grădină și îl împușcă. Pur și simplu! Sigur, a trebuit să cercetăm o grămadă. Uneori inventează povești despre vagabonzi! Ne prefacem că le acceptăm, sigur, ca să ne continuăm investigațiile netulburați, dar știm foarte bine cum stau lucrurile."