Darul

O carte extrem de controversată încă de la apariție și ultima scrisă de Nabokov în limba maternă, Darul (1938) este o odă adusă literaturii ruse, evocînd operele lui Pușkin, Gogol, Blok, Nekrasov și ale multor altora, de-a lungul unei narațiuni în al cărei miez se ascunde și o poveste de dragoste: povestea contelui Feodor Godunov-Cerdînțev, un tînăr poet emigrant, care locuiește la Berlin și visează să scrie cîndva o carte extraordinară intitulată Darul. Acesta începe prin a publica un volum de poezii și strînge material pentru o fermecătoare carte ce ar fi urmat să descrie călătoriile tatălui său – un lepidopterist pasionat care dispare misterios în perioada revoluției ruse – în Asia Centrală. Îndrăgostîndu-se de Zînă Mertz, care îl îndeamnă: „Scrie ceva uriaș, să le tai tuturor răsuflarea”, pune în cele din urmă pe hîrtie o biografie a lui Nikolai Cernîșevski, o îndrăzneață carte construită circular, închisă cu agrafa unui sonet.   Prin ambiguitățile, poezia, jocurile de cuvinte și originalitatea lui structurală, Darul este o hartă pentru restul operei lui Nabokov. Titlul romanului este și numele unui volum despre un tînăr scriitor emigrant, și al cărții pe care acesta vrea s-o scrie, dar și o metaforă a literaturii ruse, cel mai mare dintre darurile făcute de Rusia lumii. - Boston Review   Darul este, tematic și stilistic, cea mai fecundă dintre cărțile de tinerețe ale lui Nabokov. Luînd drept temă principală exilul autorului din Rusia, aproape că respinge autocompătimirea și autoglorificarea ce înconjoară de obicei această experiență. Descrie, rezumă și repudiază destul de rece scrisul într-o limbă moartă pentru un public pe moarte. Așadar, este o carte «literară» la modul extrem de conștient, în care se face cronică, aproape clinică, a morții unui mare romancier rus. - The New York Review of Books   Era darul lui Nabokov să aducă raiul oriunde se oprea. - John Updike